Pilotul
de Vasile Alecsandri
Pe o noapte-ntunecoasa,
Pe o mare furtunoasa,
Trece-un vas necunoscut.
Care geniu il conduce
Printr-a marilor naluce
Catra malul nevazut?
Valul vine cu urgie
Din intinderea pustie
Ca un dusman tainuit.
El s-arunca sa inece
Vasul gingas care trece
C-un lung gemet obosit!
Nu e stea, nu e nici luna!
Vantul sufla, cerul tuna,
Apa salta clocotind,
Si in neagra departare
De lumina nici o zare
Nu se vede stralucind!
Calatorii, visand moarte,
Sub asprimea relei soarte
Au plecat fruntile lor.
Inlauntru toti gramada
Ei s-asteapta a fi prada
Unui val omorator,
Caci sub crancena rafala
Munti de spuma dau navala
Peste podul rasturnat,
Si-n a marei crunte larguri
Arunc panze si catarguri,
Tot ce vantul a daramat!
Un om singur se zareste
Si la moarte nu gandeste
In acel minut cumplit.
Lupta vasului e mare,
Iar pilotu-n nepasare
Sta la carma neclintit,
Si-n furtuna-ngrozitoare
Mana lui mantuitoare
Poarta carma pana-n zori,
Cand limanul vesel pare
Imbatand de fermecare
Pe sarmanii calatori.
Iata vasul in ferire!
Calatorii cu grabire
Sar pe malul inverzit.
Viata lor este scapata;
Ei se duc!... dar cine cata
La pilotul ostenit?
(Contelui Cavur)
Turin, 1859
Pilotul
Aceasta pagina a fost accesata de 3271 ori.
