Pe coastele Calabrei

Pe coastele Calabrei

de Vasile Alecsandri


Pe coastele Calabrei vaporu-nainteaza
In unda luminoasa ce noaptea fosforeaza;
El tae-o brazda lunga pe-al marii plai senin.
Si luna, vas de aur, pluteste-n ceruri lin.

In dreapta, pe-ntuneric, se īnalt-un negru munte,
Vulcanul batran Etna cu lava stinsa-n frunte;
Sehastru ce cunoaste al globului mister.
El pare ca din sanu-i asvarle stelele-n cer.

In stanga e Carybda salbatica, stancie,
Din zare se intinde o punte argintie,
Pe care se indreapta vaporul leganat,
Ce calca orizonul cu stele semanat.

Dorm valurile marii sub atmosfera calda,
In baie azurie Sicilia se scalda;
Si-n umbra calatorul, tintind ochii spre mal,
Aspira-al Siracusei parfum oriental.

Convorbiri literare, 1 decembrie 1871




Pe coastele Calabrei


Aceasta pagina a fost accesata de 1199 ori.
{literal} {/literal}