Pasarica marei

Pasarica marei

de Vasile Alecsandri


De trei zile-acum pe mare,
Navigind fara-ncetare,
Noi pamintul l-am zarit !
Vintul sufla si ne-mpinge;
Orizonul ne incinge
Ca un cerc nemarginit.

In ce parte se rapede,
Ochiul omului nu vede
Decit umede cimpii.
Marea-i lata si adinca !
Cine stie miine inca
De-om mai fi pintre cei vii ?

Ziua trece, ziua scade
Si pe ginduri omul cade,
Suspinind incetisor.
Noapte-aduce mii de stele,
Varsa-o lacrima de dor.

Iar o pasarica vine
Prevestind tarmuri vecine,
Liman vesel si deschis.
Pe catarg ea salta, cinta,
Ne uimeste, ne incinta
Si-apoi zboara ca un vis.

Intr-un suflet cu simtire
Astfel glasul de iubire
Suna dulce-ncintator,
Si din noaptea-ntunecata
Il trezeste de-i arata
Mult ferice viitor.

Astfel glasul libertatei
Va suna-n ziua dreptatei
Pentru biata tara mea,
Si din umbrele durerei
Steaua mindra-a invierei
Rasari-va pentru ea !

Romania literara, 8 ianuarie 1855




Pasarica marei


Aceasta pagina a fost accesata de 1054 ori.
{literal} {/literal}