Oda statuiei lui Mihai Viteazul
de Vasile Alecsandri
I.
Marire, adorare, ingenunchere tie,
Gigant din alte timpuri, fruntas intre eroi!
Mihai! Frate de arme cu dalba vitejie,
Oaspe de bronz scump noua, sosit iar pintre noi!
Pe-ntinsul tarii astazi e splendida serbare;
Copiii se simt oameni, batrinii-ntineresc.
Chiar tarna din morminte s-anima si tresare,
Si umbre inarmate prin aer se-ntrunesc.
Azi, noi, romani, cu totii patrunsi de-o noua viata,
Umbriti de al tau nume feeric, legendar.
Cu-o falnica uimire stam, te privim in fata,
Caci tronul tau prin seculi a devenit altar.
Si vulturul cu zboru-i din ceruri te-ncununa,
Tintind in zare ochii l-apus, la rasarit,
Si codrii, antici marturi de gloria strabuna,
Se misca-n zgomot mare de freamat otelit!
"Ce este-n Romania? Ce vifor o patrunde?"
Intreaba, pe Danubiu, Balcanul spariat.
"Sint Pastele romane! Danubiul raspunde,
Priveste! Mihai Bravul in bronz a reinviat!"
II.
O! dar, asa-i cu dreptul; sa te revada iara
Si muntele, si codrul si vulturul din el,
Mihai, Mihai, tu care avut-ai pentru tara
O inima de aur si bratul de otel.
Asa este cu dreptul: sa reapari in lume
Maret, superb, razboinic, calare pe un zmeu,
Avind de scut prestigiul cerescului tau nume
Si cap, si pept, si umeri de bronz ca gindul tau.
O! mare domn! pe timpul de fapte colosale,
Cint tu luptai, in vintul produs de spada ta
Nimic nu sta-n picioare, nimic nu rezista,
Caci ea cintarea-n pumnu-ti cit soarta tarii tale.
Si toti care-n orbire calcau tara romana,
Ca spice secerate cadeau pe cimpul ei;
Chiar moartea, moartea cruda scapa coasa-i din mina
Sub fulgerul teribil iesit din ochii tai!
III.
Feerica splendoare de vultur domnitor!
Atit avint iti dase al Patriei amor,
Si gloria te puse l-atita inaltime
Cit n-aveai tu deasupra-ti si-alaturea pe nime!...
Sigmund Bathor maghiarul a fost un mare duca
Ce nu-ncapea in lume de tine si, aprins,
El vru sa te eclipsem vru tara sa-ti reduca...
Murad era puternic! Sangeacul lui Murad
Latea o neagra umbra pe lumea spaimintata,
Iar tu ziceai, in fata cu furia-i turbata:
"Murad se crede-un cedru si nu-i decit un brad!"
Mehmet era teribil ca un torent de singe
Pornit ca sa inece crestinii paminteni...
Cine cuteza, cine visa de-al infringe?...
Tu l-ai secat in codrii de la Calugareni,
Caci fost-ai dintre oameni cu semne suverane
Ce mor in apararea popoarelor sarmane,
Si sceptrul lua grabnic in mina-ti de monarc
Cind forma unui palos, cind forma unui arc.
IV.
Precum arhipastorul ce poarta daruri sfinte,
Purtai mosia-ntreaga in inima-ti fierbinte
S-avind linga-al tau umar poporul viu si tare,
In patru parti a lumei strigai in gura mare:
"Voi, turci, tatari si unguri unelte-ale pradarei!
Romanul e ca stanca in valurile marei.
Veniti cu falca-n ceruri... Pe-acest viteaz pamint
Nu tremura, nici fuge decit palusu-n vint.
La noi, batrin, muiere, barbat, copil de tita,
Nepasatori de moarte, au inima de crita.
Sint copti de tineri inca l-al vitejiei soare.
Si sint deprinsi sa moara pe dusmanul ce moare.
Ei stiu sa cate-n fata iar niciodata-n urma;
Si-n ochii lor dusmanii nu sitn decit o turma,
Priviti! in a lot suflet nu este nici o pata,
Nici o rusine nu e pe fruntea lor sapata.
In ei, pe ei luceste, de-o vie stralucire,
Si inima, si arma, si frunte, si gindire!"
Apoi lasandu-ti ochii sa zboare cu mindrie
Pe bravii tai tovarasi, vultani din Romanie,
Ziceai: "Tara e mama dulce, copiii mei!
Ferice care moare luptind pe sinul ei!
Din tarna lui vor creste odoare vitejesti,
Stejari cu lemn de arce, de ghiaoge romanesti!"
V.
August erou a carui memorie augusta
Trecut-a peste seculi cu margine ingusta
Si s-a inscris in raze pe fruntea omenirei
Afara de domeniul uitarii s-a peirei!
Precum odinioara pe toti electrizai
Cu glasul si ochirea-ti de-arhanghel, o! Mihai,
Priveste pmpregiuru-ti cum vine-ntreg poporul,
Cum vine sa admire in tine Salvatorul.
Vezi cum tara, ferice de-a exista pe lume,
Se simte-ncoronata cu falnicul sau nume!
Mihai, devine iarasi sub cerul stramosesc
Ecoul preaputernic de glas dumnezeiesc
S-aprinde iar scinteia de-antica vitejie
In noi carii aducem ingenunchere tie,
Gigant din alte timpuri, fruntas intre eroi,
Oaspe de bronz, scump nou,a sosit iar printre noi!
Revista contimporana, 1 noiembrie 1874
Oda statuiei lui Mihai Viteazul
Aceasta pagina a fost accesata de 3483 ori.
