Oda la statuia lui Stefan cel Mare

Oda la statuia lui Stefan cel Mare

de Vasile Alecsandri


Tu esti! tu, Stefan! tu, strabune!
De patru seculi adormit.
De patru seculi, o! minune!
In veci de noi nedespartit.
Tu esti, pe zmeul tau calare,
Cum te-am visat, cum te-am dorit.
Ah! iata-te! lumea tresare,
Erou, domn, oaspe inzeit!

Cind ni se duce gindul la timpurile-acele
De trai fara odihna tinut cu zile rele,
In care plugul mortei tragea pe-al tarii sin
Lungi brazde roditoare de mult amar si chin!
In patru orizonturi cuprinsi cu nori de singe
Zarim cerescu-ti palos ce dusmanii infringe
Si te videm pe tine invingator viteaz,
De paza, treaz la soare si-n noapte inca treaz!

Multi seculi lincezit-am sub a peirei ceata!
Dar te-am avut pe tine, fecund izvor de viata
Simbol al barbatiei in meanul tau ascuns!
S-a fost destul! ... in ceruri un soare-i de ajuns!
Zadarnic zboara norii si fulgerii detuna
Pe fruntea maiestoasa a muntilor Carpati.
In zarea limpzita dup-orice furtuna,
Ca tine pintre seculi, ei par mai inaltati.

O! de-ti era statura cit inima de mare,
Ai fi intins o umbra din munti si pina-n mare,
Tu, ce-ai putut cu bratul in veci neobosit
Sa aperi Occidentul de cruntul Rasarit;
Tu, ce prin curcubeul de fapte colosale
Legat-ai revarsatul cu-apusul vietii tale;
Tu, aclamat la Roma cu glas triumfator:
"Mare-al crestinatatii erou liberator!"

O! Stefane, romanul creste
Vazindu-te azi linga el.
Azi tara mindra te priimeste,
Purtind coroana de atel.
Tu, ce viteaz ai aparat-o,
Priveste-o ! ... demna-i s-o privesti.
Independenta ai lasat-o,
Independenta o gasesti!

Convorbiri literare, 1 iunie 1883





Oda la statuia lui Stefan cel Mare


Aceasta pagina a fost accesata de 2491 ori.
{literal} {/literal}