Lupul si momita

Lupul si momita

de Vasile Alecsandri


Fabula

Un vulpoi cu plete sure,
Intilnind intr-o padure
O momita mititica,
Sprintenica, frumusica,
Se opri, se netezi,
Glasul dulce-si imblinzi
Si, cu drag la ea privind,
Ii grai asa, zimbind :
"Ce pacat, o ! momitica,
Sa traiesti tu singurica !
Nu-i mai bine
Tu cu mine
Sa te prinzi tovarasie
De trai bun cu veselie ?"
"Nu... ma tem !" raspunse-ndata
Momitica alintata ;
Si sari cu rapegiune
Sus pe-o creanga de alune.
"Ah ! de ce sa-ti fie frica,
Draga, draga momitica ?
Eu sint lup civilizat
Si mi-e cugetul curat,
Ca un miel nevinovat..."
"Cum e bun de ospetat ?"
"Alei ! sorioara draga,
Nu e timp acum de saga,
Caci de cind eu te-am zarit,
Chiar de-un farmec sint rapit,
Si ma jur orice-i vrea
Sa-ti dau toata-inima mea !"
"Ma tem, zau, sa te ascult,
Caci in lume de demult
Este-o vorba cam ciudata,
Insa plina de-adevar :
Lupul schimba al sau par,
Dar naravul, niciodata !"

1845





Lupul si momita


Aceasta pagina a fost accesata de 2903 ori.
{literal} {/literal}