Legenda de la Dorna

Legenda de la Dorna

de Vasile Alecsandri


I.
Pintre arborii din munte
Faptul zilei se strecoara ;
Soarele-i luceste-n frunte,
Vulturul in cale-i zboara.

Se vad turme-albind pe coaste,
Riuri lungi pe vai frumoase,
Si, crescuti in rind de oaste,
Brazi pe culme luminoase.

Ca fiintele din basme
Pe sub picla se arata
Munti, gigantice fantasme,
Stinci cu fruntea fulgerata.

Mai devale-o blinda ciuta
La izvoare se adapa
Si, voioasa, ea saruta
Cerul oglindit in apa ;
        
Iar sub codru, pe potica,
Sta un urs la vinatoare,
Pindind ciuta sprintenica
Si rivnind a ei picioare.

II.
Colo-n cringul ce-nverzeste
Suna-un bucium de cires ;
Pe-o carare se-ntilneste
O copila c-un plaies.

El se duce prin padure
Dupa cerbi cu coarne mari ;
Ea culege fragi si mure
De sub brazi, de pin tufari.

"Cind, Ilinco, s-a aprinde
Pentru mine al tau dor ?"
"Cind din zbor ursul a prinde
Ciuta cea de la izvor."

El pleaca pe batatura...
In curind codrul frunzos
Rasuna de-o-mpuscatura
Si de-un tipet dureros.

Vinatorul impuscase
Biata ciuta la izvor,
Ursu-n labe-i apucase
Copilita, scump odor.

Convorbiri literare, 1 martie 1869




Legenda de la Dorna


Aceasta pagina a fost accesata de 1069 ori.
{literal} {/literal}