La Venetia mult duioasa
de Vasile Alecsandri
La Venetia mult duioasa
Duios zboara gandul meu,
Cand, in noaptea-ntunecoasa,
Pe simtirea-mi dureroasa
Se abate dorul greu.
Astfel pasarea ranita
De un sarpe otravit
Zboara, zboara obosita
Si s-abate amortita
Langa cuibu-i inflorit.
O! Venetio mult mareata!
Cine a putut gusta
A iubirilor dulceata
In poetica ta viata
Vecinic nu te va uita!
Te iubesc in a ta jale,
In vesmantul tau cernit,
Si in gondolele tale
Ce se pierd printre canale
Ca un vis neispravit.
Te iubesc cu dor fierbinte
In frumosul tau trecut
Si-n aducerea-aminte
Ale dragostelor sfinte
S-a fiintei ce-am perdut!
(1853)
La Venetia mult duioasa
Aceasta pagina a fost accesata de 2032 ori.
