La Sevastopol

La Sevastopol

de Vasile Alecsandri


In zgomotul de tunuri ce tuna ne-ncetat
La Cram, pe triste tarmuri, me primblu intristat,
Si-n cale-mi, pretutindeni, calc tarna de morminte
Sub care zac perdute gramezi de oseminte.

Pe cerul alb de toamna zbor bombele vuind
Si cad pintre risipuri ca fulgerul trasnind.
Pamantul imprejuru-mi, sapat in lungi transele,
E plin de arme rupte, de glonti si de ghiulele.

Un sir de mari corabii stau innecate-n port.
Orasul Sevastopol ars, daramat si mort
Intinde pe o culme ruina sa mareata,
Fantasma invelita c-un giulgiu de alba ceata!

O, ce spectacol mare de mari desertaciuni
Cu fala-acoperite de-a gloriei cununi!
Cat sange, cate chinuri si cata grozavie
Pentr-un monarc despotic si oarba sa trufie!

Trecut-au pe aice cutremur sfarmator?
Potop trimis din ceruri cu foc pedepsitor?
Nici aprigul cutremur, nici flacara cereasca,
Dar au trecut urgia si ura omeneasca!

Si au lasat in urma gramada la un loc
O lunga risipire cenusarita-n foc.
Si multe, fara numar, de tainice mormanturi
Pe care sfanta cruce se clatina de vanturi!...

Cand va sosi, o! Doamne, un timp mai mangaios
In care sa patrunda cuvantul lui Cristos?
Sa peara dusmania din trista omenire.
Sa nu mai fie omul unealta de peire?

Cand resari-va-n ceruri frumoasa, blanda zi
Ce din orbire crunta pe regi ii va trezi?
S-a respandi in lume simtiri mantuitoare,
Dreptatea, libertatea, fratia-ntre popoare?...

Perdut in ganduri astfel pe camp me ratacesc
Si-ntr-o adanca rapa cu jale me opresc
Lang-un mormant, la umbra sfarmat de-o bomba groasa
Ce din vazduh cazuse pe marmura lucioasa.

Se sparse bomba-n doua, s-acuma negru-i san,
Ca trista cupa-a mortei, de roua era plin;
Iar din mormantul rece prin marmura zdrobita
Crescuse si-nflorise o mica margarita.

O, taina-a Providentei!... Unealta de omor
Se schimba pentru pasari in vas recoritor!
Din moarte naste viata, din intuneric soare,
Din tarna mormantala rasare dulce floare!

O, Doamne ! fie, fie ca sangele varsat
Pe sub aceste ziduri intr-un rasboiu turbat
Sa deie-o roada buna, un drept de re-nviere
Pentru-a mea tara scumpa ce zace in durere!

Sevastopol, 1855




La Sevastopol


Aceasta pagina a fost accesata de 1144 ori.
{literal} {/literal}