La Magenta

La Magenta

de Vasile Alecsandri


E noapte! Magenta in umbra dispare
Cu ranele sale, cu zgomotu-i mare

De tunuri, de oaste, de cai zburdatori,
Ce-n tropot pe strade trec nechezatori.

Pe-o piata intinsa, sub valul de noapte,
Mii gemete surde, mii jalnice soapte

Se-nalta din pepturi de oameni raniti
Ce zac pe-ntunerec, perduti, gramaditi.

Unii, tineri inca, mor cu jale-amara,
Chemandu-si parintii, plangand dupa tara.

Altii, in tacere, cuprinsi de fiori,
Asteapta caldura luminei din zori.

Si insa!... de-asupra durerilor grele
Straluce-o frumoasa ninsoare de stele,

S-o pasare dulce se-ngana duios
Cu al agoniei suspin dureros!

Viata pentru viata! cand esti in junie,
Demn e la razboaie s-arati vitejie!

Moarte pentru moarte! placut e sa mori
In dalba cantare de privighetori,

Si pe campul luptei sa ai de faclie
O lampa cereasca, o stea argintie!

Magenta, 1859





La Magenta


Aceasta pagina a fost accesata de 1221 ori.
{literal} {/literal}