La gura sobei
de Vasile Alecsandri
Asezat la gura sobei noaptea pe cand viscoleste
Privesc focul, scump tovaras, care vesel palpaieste.
Si prin flacara albastra vreascurilor de aluni
Vad trecand in zbor fantastic a povestilor minuni.
Iata-o pasare maiastra prinsa-n lupta c-un balaur;
Iata cerbi cu stele-n frunte care trec pe punti de aur;
Iata cai ce fug ca gandul; iata zmei inaripati
Care-ascund in mari palaturi mandre fete de-mparati.
Iata pajuri nazdravane care vin din neagra lume,
Aducand pe lumea alba feti-frumosi cu falnic nume;
Iata-n lacul cel de lapte toate zanele din rai
Nu departe sta Pepelea, tupilat in flori de mai.
Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce ma-ncanta
E Ileana Cosanzeana! in cosita floarea-i canta.
Pana-n ziua stau pe ganduri si la ea privesc uimit,
Ca-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!
Convorbiri literare, 1 aprilie 1868
(Omer a compus Iliada si Odiseea din traditii si poate chiar din fragmente de poeme poporale. Ariosto a scris fantastica epopee Orlando de pe legendele cavaleresti raspandite in Italia si ilustrate prin imaginatia poporului iubitor de minuni.
Poporul dar este izvorul celor mai poetice creatii, celor mai nepieritoare opere; si poetii mari carii apar ca niste rari meteori, nu sint decit revelatorii maiestri a poeziei popoarelor, concentrata in sinul lor.
Povestile noastre reprezinta o comoara atit de bogata in iscodiri ingenioase, in imagini feerice, in flori de gratioasa poezie, ca, de s-ar naste in Romania un nou Ariosto, el ar compune un poem de aceeasi valoare nepretuita ca poemul lui Orlando.
In ele gasim o limba armonioasa si perioade intregi versificate, incit lesne s-ar putea crede ca povestile ar fi poeme antice porzaite cu timpul. In ele aflam ca producerile unui geniu fecund si original, precum: feti-frumosi cu parul de aur, fete de imparati atit de frumoase, ca par a fi rupte din soare, cai nazdravani ce zboara in naltul cerului, serpii cu solzi de aur carii au cuiburi pline de petre scumpe, cerbi carii duc intre coarne leagan de zine, paseri maiestre cu grai omenesc, pajuri ce locuiesc in fundul pamintului, in lumea neagra, mere de aur care se prefac in palaturi imparatesti, furci de argint care torc singre, poduri de otel, copaci cu poame de rubin si de smarald etc etc.
In ele mai intilnim fiinti fantastice care ne-au spariat in copilaria noastra: balauri, zmei uriesi, ca Sfarma-Peatra si ca Strimba-Lemne, cini cu dintii de crita... etc. In ele mai gasim zeii paganismului, sub figuri de sfinte crestine: sfinta Mercure, sfinta Joie, sfinta Vinere, si pe mult frumoasa Ileana Cosinzana, imagina cea mai gratioasa ce a iesit din inima poporului roman.
Si daca vom studia povestile noastre cu luare-aminte, daca le vom compara cu unele perioade din poemul Orlando, vom descoperi in curpinsul lor diverse tablouri, scene si chiar eroi si eroine care figureaza sub alte denumiri in opera lui Ariosto.)
La gura sobei
Aceasta pagina a fost accesata de 6673 ori.
