Intoarcerea in tara

Intoarcerea in tara

de Vasile Alecsandri


Pe muchi de prapastii lunecind usor,
Cu corbii de iarna ma-ntreceam in zbor.

Sania-mi cea mica, murgul meu cel dalb
Lasau urme albe pe omatul alb.

Zburam noi ca gindul ce ma-presura;
Gindul meu, ca mine, in ceruri zbura.

Eu razbateam iute troieni de ninsori,
El lasa in urma-i troieni lungi de nori,

Caci mergeam departe... el catra o stea,
Eu, instrainatul, catra tara mea !
                 *
In zadar copacii crengile-si plecau
Si zapada-n cale-mi pe rind scuturau.

In zadar si cerul viscole stirnea
Si cu fulgi prin neguri cimpii asternea.

In zadar si lupii, codrii razbatind,
Cu crivatul iernii m-alungau urlind.

Si lupii ce urla, si arborii muti
In negura deasa ramineau perduti,

Caci mergeam in graba... el catra o stea,
Eu, instrainatul, catra tara mea !
               *
In tara mea dulce sint drumuri de flori;
In dulcea mea tara zbori, murgule, zbori,

In blindul luceafar am un inger blind;
Inalta-te-n sinu-i, o ! tristul meu gind !

Tara nu-i departe; o simt, o vad eu !
Raiul infloreste in sufletul meu.

Steaua se arata pe cerul senin.
Ingerul iubirei imi zimbeste lin.

Periti, neguri dese ! iata dulcea stea !
Pei, strainatate ! iata tara mea !

(1849)





Intoarcerea in tara


Aceasta pagina a fost accesata de 1146 ori.
{literal} {/literal}