In miezul iernii

In miezul iernii

de Vasile Alecsandri


D-rei Lyvia Maiorescu


Vine de la munte iarna la cimpie,
Aducind in poale zile de urgie,
Vie!
Eu sub lampa fac
Visuri de pe plac,
Si luindu-mi oaspe dulcea primavara,
Ridem de stihia care plinge-afara.

Iese-n calea iernii ca la o mireasa
Crivatul, fiorii, corbii, picla deasa.
Iasa!
Eu cu gindul plec
Si ferice trec
Prin poieni-n floare, prin paduri umbroase,
Unde mii de glasuri cint-armonioase.

Bate la fereastra iarna degerata.
Fruntea ei de sloiuri este incarcata.
Bata!
Eu zic: drum bun!
Si in soba pun
Trei bucati de frasin care ard cu para,
Povestind de lumea veche, legendara.

Zboara pe-ntuneric umbre-ngrozitoare,
Cird de lupi in goana, stol intins de cioare,
Zboare!
Eu in foc privesc
Si ma-nveselesc,
Caci din departare vad sosind in tara
Paseri calatoare, oaspetii de vara.

Ninge! vint de moarte sufla sa atinga
Flacara vietii si din zbor sa-o stinga.
Ninga!
Eu vad rasarind,
Eu vad inflorind
Iarba pe cimpie, razele de soare
Si la umbra luncii albe lacramioare.

Joaca hora trista lupii din rastoace,
Vulpele codane, ursii cu cojoace,
Joace!
Eu vad prin scintei,
Vad cu ochii mei
Goale salamandre prinse-n hora vie
Ca la glas de grieri salta-n veselie.

Suna-ntreg vazduhul de racniri nebune,
Miezul noptii cheama mortii sa s-adune.
Sune!
Lampa eu mi-o sting,
Gindurile-mi sting
Si pe-o perna moale cad in aromire
Si ma priumblu-n lumea cea de nalucire!

Mircesti, 1882





In miezul iernii


Aceasta pagina a fost accesata de 1334 ori.
{literal} {/literal}