Gondola trece
de Vasile Alecsandri
Gondola trece si-n urma-i lasa
Un vers de jale ce ma apasa:
„Cine-n gondola pe-o noapte lina,
Atunci cand luna, iesind din valuri,
Revarsa tainic a sa lumina
Peste palaturi, pintre canaluri;
Cine-n gondola culcat se duce,
Atunci cand sufla vantul de noapte
si de la Lido pe-aripi aduce
Suspinuri blande, duioase soapte;
Cine-n grondola plutind în pace
Pe-ale lagunei lucioase spume,
N-a simțit viața-i ca se preface
si ca re-nvie în alta lume?
Dar, o! durere! cea gondolina
Pe val de lacrimi astazi pluteste
Lacrimi varsate de o regina
Care sub lanțuri se chinueste!”
Glasul se stinge, gondola trece
si lasa-n peptu-mi un fior rece !
Ocna, 1859
Gondola trece
Aceasta pagina a fost accesata de 1856 ori.
