Gondola trece

Gondola trece

de Vasile Alecsandri


Gondola trece si-n urma-i lasa
Un vers de jale ce ma apasa:

„Cine-n gondola pe-o noapte lina,
Atunci cand luna, iesind din valuri,
Revarsa tainic a sa lumina
Peste palaturi, pintre canaluri;

Cine-n gondola culcat se duce,
Atunci cand sufla vantul de noapte
si de la Lido pe-aripi aduce
Suspinuri blande, duioase soapte;

Cine-n grondola plutind în pace
Pe-ale lagunei lucioase spume,
N-a simțit viața-i ca se preface
si ca re-nvie în alta lume?

Dar, o! durere! cea gondolina
Pe val de lacrimi astazi pluteste
Lacrimi varsate de o regina
Care sub lanțuri se chinueste!”

Glasul se stinge, gondola trece
si lasa-n peptu-mi un fior rece !

Ocna, 1859




Gondola trece


Aceasta pagina a fost accesata de 967 ori.
{literal} {/literal}