Gerul
de Vasile Alecsandri
Gerul aspru si salbatic strange-n brate-i cu jelire
Neagra lunca de pe vale care zace-n amortire;
El ca pe-o mireasa moarta o-ncununa despre zori
C-un val alb de promoroaca si cu turturi lucitori.
Gerul vine de la munte, la fereastra se opreste
Si, privind la focul vesel care-n sobe straluceste,
El depune flori de iarna pe cristalul inghetat,
Crini si roze de zapada ce cu drag le-a sarutat.
Gerul face cu-o suflare pod de gheata intre maluri,
Pune stresinilor casei o ghirlanda de cristaluri,
Iar pe fete de copile inf loreste trandafiri,
Sa ne-aduca viu aminte de-ale verii infloriri.
Gerul da aripi de vultur cailor in spumegare
Ce se-ntrec pe campul luciu, scotand aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule naprasnic, vin , indeamna calul meu
Sa ma poarte ca sageata unde el stie, si eu!
Convorbiri literare, 1 aprilie 1868
Gerul
Aceasta pagina a fost accesata de 12573 ori.
