Felibrului Louis Roumieux

Felibrului Louis Roumieux

de Vasile Alecsandri


Raspuns la sonetul sau gravat pe statueta Caliopei oferita mie la banchetul de la Montpellier


I.
Calcat-am multe tari pe lume,
Condus de-o stralucinda stea,
Ca sa gasesc, sa vad anume
Odrasle mari de ginta mea.

Dar m-am grabit prin ele-a trece,
Caci ma simteam de tot strain,
Si sufletu-mi ramanea rece,
Rece si mut in al meu sin.

Sub un butuc frunzos de vie
De-odata vesel m'am oprit,
Cand auzii o melodie
Sburand prin spatiul uimit.

Si ca padurea, care vibra
Sub vantul mediteraneu,
La poezia cea felibra
A tresarit sufletul meu.

Cine canta in a mea cale?
Un provensal, poet canta,
Si lume 'n canturile sale
Ca' n zi de Mia se destepta.

II.
Privii in juru-mi cu mirare
Si ' ntrezarii sub un maslin
Un bujorel de fata mare
Cu ochi de foc, cu chip latin.

Pe-a sale brate albe, goale
Purta un snop bogatd e grau
Si poame rumene in poale,
Si flori pe cap, si furca' n brau.

Iar mai departe  'n nechezare
Sburda voios un Cal din Crau
Si' n orizon, pe-albastra mare,
Mii de corabii lunecau.

Uimit de farmecul frumusetii
Pe cea minune-o intrebai:
"Esti tu zeita Tineretii?"
Ea imi raspunse 'n dulce grai:

"Eu sant Proventa! ... Poezia
Si Romania-mi sant surori.
Roumieux imi varsa ambrozia
Si eu il incunun cu flori!"

Montpellier, 1882




Felibrului Louis Roumieux


Aceasta pagina a fost accesata de 874 ori.
{literal} {/literal}