Dridri
de Vasile Alecsandri
Cine n'a vazut
Si n'a cunoscut
Pe Dridri voioasa ca o pasarica
Jur pe Dumnezeu:
Pe sufletul meu!
El in asta lume n'a vazut nimica.
(Cintec francez)
Era gratioasa,
Tanara, frumoasa,
Vie parisiana cu mii de-ncantari.
Mica ei gurita,
Ca o garofita,
Purta o comoara de dulci sarutari.
Dulcea veselie
Ce inima-nvie
Ca un soare vecinic lucea-n ochii sai.
Ea-nsufla iubire,
Placere, uimire,
Caci era artista in sufletul ei.
Prin orice miscare.
Prin a sa cantare,
Prin a sa fiinta, vesela Dridri
Semana o floare
Cu mici aripioare
Ce zbura prin aer ca un colibri.
Cine n-a zarit-o
si n-a urmarit-o
Trecand in primblare campii Elizei?
Cine-a urmarit-o
si iar a zarit-o
Fara sa doreasca a fi dragul ei?
Parisul e mare!
si-n sanul lui are
Multe frumusele, dalbe cat ai vrea;
Dar asa dalbica,
Asa frumusica
N-a avut Parisul, nici n-a mai avea!
Multe stiu sa cante
si voios sa-ncante
Noaptea in bancheturi pe iubitii lor,
Dar ca dansa cine
stia sa inchine
Cupa veseliei dulcelui amor?
Ca un dalb de luna,
Ca o veste buna
Ea veni pe lume intr-un carnaval.
si razand de moarte,
De relele soarte,
Ea canta tot astfel pe al lumei val:
.„Viata-i trecatoare,
Dragostea-i un soare,
Care lumineaza calea scurtei vieti.
Mergeti dar ca mine,
Cu fruntea-n lumine,
Voi ce treceti plaiul dulcei tinereti.
Cerul mult ferice
Ne-a trimis aice
Ca-mpreuna vesel sa calatorim,
si ne-a dat simtire,
Dor de fericire,
Inima ferbinte ca sa ne iubim.
Inima-mi e plina
De-amor, de lumina,
si vrea sa iubeasca pana ce-oi muri.
Sufletul meu rade,
Raiul se deschide,
Se deschide-n glasul veselei Dridri.”
Astfel de cantare
Canta-n nepasare
Draga copilita cu glas aurit.
Ea credea-n iubire
si in nalucire
Ca in ceresti daruri fara de sfarsit.
Nu stia ca-n lume
Cel mai dulce nume,
Cea mai scumpa floare, cel mai gingas dor
Moartea le atinge
si curand le stinge
Cum se stinge-un fulger viu si trecator!...
Sub o cruce trista
Vesela artista
Odihneste-acuma singura-n mormant.
Singura, tacuta.
Acum e perduta
intr-un colt de lume, sub negrul pamint!
Dalbe tinerete,
Gingase frumsete.
Cine putea crede ca voi veti peri!...
Desi n-o mai vede,
Nimene nu crede
C-a putut sa moara vesela Dridri!
1851, Paris
Dridri
Aceasta pagina a fost accesata de 2252 ori.
