Doina iubirei

Doina iubirei

de Vasile Alecsandri


Trece vara cea-nflorita,
Trece vara cea iubita,

Si cu dansa-n alta lume
Se duc florile din lume,

Se duc toate-n pribegie
Ramane tara pustie!

Numai doua nu se duc,
Nici se duc, nici se usuc.

Una-i f loare de zapada,
Una-i floare de livada,

Una-i floarea crinilor,
Un-a trandafirilor;

S-amandoua-s rasadite,
S-amandoua-s inflorite,

Una-n campul raiului,
Alta-n cuibul graiului!

Mandrulito, draga mea,
A cazut din cer o stea

Si mi-a zis intr-un ceas rau
C-am sa mor de dorul tau!

Si mi-a zis intr-un ceas bland
Ca de-i face pe-al meu gand,

Sa ma lasi a saruta
Doua flori pe fata ta,

Una-n campul raiului,
Alta-n cuibul graiului,

De murit, eu noi muri,
Ci cu tine m-oi iubi

Cat or creste flori in lume
Si s-or duce-n ceea lume!

(1853)



Doina iubirei


Aceasta pagina a fost accesata de 930 ori.

{literal} {/literal}