Despartirea
de Vasile Alecsandri
Te duci, iubita scumpa, in tarmuri departate,
Lasand frumoasa tara, surori, prietini, frate,
Lasand in al meu suflet un mult amar suspin!
in ora de pornire, cu totii impreuna
Doresc l-a tale pasuri calatorie buna,
Pe-o cale inflorita si sub un cer senin.
Mergi dar fara mahnire, te du si fii voioasa,
Caci ingerul iubirei si inima-mi duioasa
Te vor urma oriunde cu tainicul lor zbor;
si cat vei fi departe, ca mine te gandeste,
Ca tu esti a mea viata, ca soarta ne iubeste,
Ca cerul ne pastreaza ferice viitor.
Gandeste ca in lume nimic nu e mai mare,
Mai gingas, mai puternic, mai sfant, mai cu-nfocare,
Decat simtirea vie ce tu mi-ai insuflat.
Ca orice fericire, ca orice dulce bine
Din ochii tai deraza, imi vine de la tine,
Precum lumina vine din cerul inaltat.
Oriunde tu vei merge, iubita, ti-ada aminte
De-a noastre ore pline de dragoste ferbinte,
Comori nepretuite de scumpe desmierdari;
De-acele vremi in care a noastra fericire
Schimba intreaga lume in leagan de iubire
si vremea trecatoare in lant de sarutari!
Mergi, draga, plutind vesel ca paserea usoara
Ce-n faptul diminetii din cuib la ceruri zboara,
Lovind a sa aripa de roua si de flori,
Caci sufletu-mi in taina soptind inimei tale,
Va departa de tine orice ganduri de jale,
Va alunga din ochii-ti oricare negri nori.
si cand va fi lumina, si cand in miez de noapte
Vei asculta cu lacrimi a ingerilor soapte,
Zi, draga mea, atunce, precum oi zice eu:
„Nu e fiinta-n lume ca mine de iubita!
Amorul ma-ncununa cu-o raza stralucita,
Venetia m-asteapta zambind la visul meu!”
Iasi, - Mai 1846
Despartirea
Aceasta pagina a fost accesata de 2273 ori.
