Dedicatie

Dedicatie

de Vasile Alecsandri

Tu care esti pierduta in neagra vesnicie
Stea dulce si iubita a sufletului meu!
Si care odinioara luceai atat de vie
Pe cand eram in lume tu singura si eu!

O!blanda, mult duioasa si tainica lumina!
In veci printre stelute te cata al meu dor,
S-adeseori la tine, cand noaptea e senina,
Pe plaiul nemurirei se-nalta c-un lung zbor.

Trecut-au ani de lacrimi, si multi vor trece inca
Din ora de urgie in care te-am pierdut!
Si doru-mi nu s-alina, si jalea mea adanca
Ca trista vesnicie e fara de trecut!

Placeri dulci a iubitei, placeri incantatoare,
Simtiri, marete visuri de falnic viitor,
V-ati stins intr-o clipala ca stele trecatoare
Ce las un intuneric adanc in urma lor.

V-ati stins si de atunce in cruda-mi ratacire
N-am alta mangaiere mai vie pe pamant
Decat sa-nalt la tine duioasa mea gandire,
Steluta zambitoare dincolo de mormant!

Caci mult, ah!mult in viata eu te-am iubit pe tine,
O!dulce desmerdare a sufletului meu!
Si multa fericire ai revarsat in mine
Pe cand eram in lume tu singura si eu!

Frumoasa ingerela cu albe aripioare!
Precum un vis de aur in viata mi-ai lucit,
Si-n ceruri cu grabire, ca un miros de floare,
Te-ai dus, lasandu-mi numai un suvenir iubit.

Un suvenir poetic, coroana vietii mele,
Ce mangaie si-nvie duios-inima mea,
Si care uneste cu harpele din stele
Cand ma inchin la tine, o!draga lina stea!

Tu dar ce prin iubire, la al iubirii soare,
Ai desteptat in mine poetice simtiri,
Primeste-n alta lume aceste lacrimioare
Ca un rasunet dulce de-a noastre dulci iubiri!





Dedicatie


Aceasta pagina a fost accesata de 858 ori.
{literal} {/literal}