Cositul
de Vasile Alecsandri
Faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte,
S-un rau falnic de lumina se revarsa peste munte.
Iarba coapta straluceste, ea se clatina la vant,
S-a ei umbra lin se misca in dungi negre pe pamant.
Iata, vin cosasii veseli, se pun rand. Sub a lor coasa
Campul ras ramane verde ca o apa luminoasa.
Unii brazdele rastoarna, in capiti altii le-aduna,
Le cladesc apoi in stoguri si cu stuh le incununa.
Mai devale-n cea dumbrava cu poiana tainuita,
Unde umbra pare verde si de f lori e-mbalsamita,
Coasele sub teaca uda zanganesc rasunator.
Din capita in capita dumbraveanca salta-n zbor.
Un flacau, cosind deoparte, langa-o tufa de sulcina,
Vede iarba incalcita, franta pe la radacina.
Ce sa fie?.. Cuib de fiara?.. O! minune! zice el,
Si, zambind, se pleaca iute de culege un cercel!
Convorbiri literare, 1 mai 1869
Cositul
Aceasta pagina a fost accesata de 2378 ori.
