Coroana vietii - Partea III - Bersalierul murind
de Vasile Alecsandri
Dedicata Damelor Italiene
III.
Bersalierul murind
Pe patul durerei un tanar ranit
Isi pierde-al lui sange,
Aproape de dansul un inger mahnit
Veghiaza si plange:
Osteanul e palid! El pare murind
L'a lampei lumina,
Dar ochiu-i s'aprinde la inger privind,
Si pieptu-i suspina.
El mana-i intinde c'un zambet duios,
Cu-o slaba miscare.
Si glasu-i de moarte, adanc, mangaios
Ii zice'n oftare!
O! fiinta dragalasa! ai avut cuvant a'mi zice
Ca pe lume nu-i nimica mai sublim si mai ferice
Decit sfanta legatura, decat sfanta infratire
Ce uneste-amorul gingas cu a patriei iubire!
Lasa lacrimile tale ca un limpede isvor
Sa renvie-n a mea putere in momentul cand eu mor,
Ca sa pot a-ti spune inca in accente omenesti!
Cat de mult tu esti iubita, cat de mult stii sa iubesti!
O simtire-atit de nalta, precum e a ta simtire,
Intre ingeri si' ntre oameni sterge ori ce osebire.
Ea-mi insufla' n ora mortei dor aprins de noua viata,
Sa te vad incoronata de Italia mareata!
O! Lucie, o! Madona coborita pre pamant!
Nobili fiinti ca tine rare-au fost si rare sint.
Dar un suflet patriotic ca sa stie-a se jerfi
Precum stie al tau suflet, nici nu este, nici va fi!
Iti aduci aminte, spune, de Florenta, de o noapte,
De o dulce serenada, de-ale noastre blande soapte?
Ah! imi pare c'aud inca pretioasele-ti cuvinte;
Jalind patria 'n sclavie! Spune-mi, iti aduci aminte?
Nu, nu plange, O! nu zice ca 'n mormant tu m'ai impins,
Caci in inima mea juna focul sfant tu l-ai aprins.
Tu m'ai pus pe mandra cale de-a ma face cu onor
Domn de patria-mi iubita, demn de scumpul tau amor!
Stai, asculta! tara 'ntreaga cant' un vers de libertate!
Ah! o vie fericire ma cuprinde, ma strabate.
Vin' sa'ngenunchiem, sa zicem intr'o vesnica unire
De credinta, de sperare, de amor si de gandire:
O! cereasca! Providenta! sfarma cruda tiranie
Ce Venetiei regine pune lanturi de robie.
Si din Alpi cu fruntea 'nalta pana 'n mare-Adriatica
Da putere tarii mele care astazi se ridica!
Pe patul durerii oasteanul cazind
Muri cu-o zimbire,
Trista lui iubita ramase gemind,
Fara de simtire.
A doua zi o cruce plecata de vant
Albia in campie.
Sub ea doua trupuri zaceau in mormint
Pentru vesnicie!...
Italia-i mama! de ai sai copii
Isi aduce-aminte;
Ea a 'ntins covoare tesute 'n flori vii
Pe-a lor oseminte!
Milano, 1859
Coroana vietii - Partea I - Serenada
Coroana vietii - Partea II - Solferino
Coroana vietii - Partea III - Bersalierul murind
Aceasta pagina a fost accesata de 1501 ori.
