Coroana vietii - Partea III - Bersalierul murind

Coroana vietii - Partea III - Bersalierul murind

de Vasile Alecsandri


Dedicata Damelor Italiene

III.
Bersalierul murind


Pe patul durerei un tanar ranit
Isi pierde-al lui sange,
Aproape de dansul un inger mahnit
Veghiaza si plange:

Osteanul e palid! El pare murind
L'a lampei lumina,
Dar ochiu-i s'aprinde la inger privind,
Si pieptu-i suspina.

El mana-i intinde c'un zambet duios,
Cu-o slaba miscare.
Si glasu-i de moarte, adanc, mangaios
Ii zice'n oftare!

O! fiinta dragalasa! ai avut cuvant a'mi zice
Ca pe lume nu-i nimica mai sublim si mai ferice

Decit sfanta legatura, decat sfanta infratire
Ce uneste-amorul gingas cu a patriei iubire!

Lasa lacrimile tale ca un limpede isvor
Sa renvie-n a mea putere in momentul cand eu mor,

Ca sa pot a-ti spune inca in accente omenesti!
Cat de mult tu esti iubita, cat de mult stii sa iubesti!

O simtire-atit de nalta, precum e a ta simtire,
Intre ingeri si' ntre oameni sterge ori ce osebire.

Ea-mi insufla' n ora mortei dor aprins de noua viata,
Sa te vad incoronata de Italia mareata!

O! Lucie, o! Madona coborita pre pamant!
Nobili fiinti ca tine rare-au fost si rare sint.

Dar un suflet patriotic ca sa stie-a se jerfi
Precum stie al tau suflet, nici nu este, nici va fi!

Iti aduci aminte, spune, de Florenta, de o noapte,
De o dulce serenada, de-ale noastre blande soapte?

Ah! imi pare c'aud inca pretioasele-ti cuvinte;
Jalind patria 'n sclavie! Spune-mi, iti aduci aminte?

Nu, nu plange, O! nu zice ca 'n mormant tu m'ai impins,
Caci in inima mea juna focul sfant tu l-ai aprins.

Tu m'ai pus pe mandra cale de-a ma face cu onor
Domn de patria-mi iubita, demn de scumpul tau amor!

Stai, asculta! tara 'ntreaga cant' un vers de libertate!
Ah! o vie fericire ma cuprinde, ma strabate.

Vin' sa'ngenunchiem, sa zicem intr'o vesnica unire
De credinta, de sperare, de amor si de gandire:

O! cereasca! Providenta! sfarma cruda tiranie
Ce Venetiei regine pune lanturi de robie.

Si din Alpi cu fruntea 'nalta pana 'n mare-Adriatica
Da putere tarii mele care astazi se ridica!

Pe patul durerii oasteanul cazind
Muri cu-o zimbire,
Trista lui iubita ramase gemind,
Fara de simtire.
A doua zi o cruce plecata de vant
Albia in campie.
Sub ea doua trupuri zaceau in mormint
Pentru vesnicie!...
Italia-i mama! de ai sai copii
Isi aduce-aminte;
Ea a 'ntins covoare tesute 'n flori vii
Pe-a lor oseminte!

Milano, 1859





Coroana vietii - Partea I - Serenada
Coroana vietii - Partea II - Solferino
Coroana vietii - Partea III - Bersalierul murind


Aceasta pagina a fost accesata de 771 ori.
{literal} {/literal}