Cintice si sarutari

Cintice si sarutari

de Vasile Alecsandri


Poetul

Ah! cate glasuri de armonie
In al meu suflet canta duios,
Toate, uimite, se-nchina tie
Cand te-arati mie,
Inger frumos!

Alba romanca! tu pentru mine
Esti adierea lunii lui mai.
Darul iubirii, cerescul bine,
Naste si-mi vine
Din al tau grai.

Priveste-n lume maretul soare
Cum raspandeste veseli fiori.
El da o raza invietoare
De orice floare
Ivita-n zori.

Priveste-a noptii mandra coroana
Cum lasa-a ninge stele din ea.
De orice suflet care-n cer zboara
Lin se coboara
Cate o stea.

O, dulce inger de dezmierdare!
De-ai vrea, unita cu dorul meu,
Sa-mi dai, ferice, o sarutare,
De-orice cantare
As canta eu,

N-ar fi in ceruri dalbe lumine,
Nici flori pe lume s-ar legana,
Pe cate versuri de amor pline
Eu pentru tine
As suspina!

Romanca

Cand primavara cu larcimioare
In locul iernii vine zambind,
Inima, dulce privighetoare
Scaldata-n soare,
Canta iubind.

Dar cand se lupta tara-n durere,
Tot omul tanar si simtitor
Trebuie sa-i deie cu-a sa putere
O mangaiere
S-un ajutor.

Cand tara geme sub apasare,
Mai bine-mi place s-aud sunand
Un racnet aspru de razbunare
Decat oftare
De amor bland.

Versul iubirii duios strabate,
Focul poetic e rapitor,
Dar nu-s cuvinte mai infocate
Ca libertate
Si viitor.

June poete! ascunde-ti dorul,
Caci nu e timpul de dulci placeri.
Decat pe lira sa canti amorul,
Apara-onorul
Sarmanei tari!

Canta-un vers falnic de re-nviere
Care s-aprinda sufletul meu.
Ridica neamul de la cadere,
S-orice-mi vei cere
Va fi al tau!

Iasi, 1855





Cintice si sarutari


Aceasta pagina a fost accesata de 1047 ori.
{literal} {/literal}