Calul cardinalului Batori

Calul cardinalului Batori

de Vasile Alecsandri


Bator Cardinalul, usurel de minte,
Pe-un cal alb de spume fuge tot nainte

Peste vai si rauri, peste munti de-adrept.
Far' a 'ntoarce capul rezemat de piept.

Caci i-e teama 'n suflet, teama sa zareasca
A lui Mihai Voda umbra vitejeasca!...

El dedese prada oastea-i de Magnati
Romanilor aprigi de peste Carpati,

S'acea oaste mandra, multa, stralucita,
Parte zace moarta, parte-i risipita!

Fuge Cardinalul! ... Imprejurul lui
Vajae si-l mustra boarea vintului;

Il mustra si muntii cu nouri pe frunte,
Si codrii il mustra, si soimii de munte!

Iar cand obositul, cuprins de fiori,
Vrea sa s' odihneasca in poeni cu flori,

Florile indata se prefac in spinuri,
Poienele negre scot aspre suspinuri!

Si cand el alearga la vre un isvor,
Apa se roseste, se preface 'n nor!

Si cand el la umbra cata sa patrunza,
Codrii gem, copacii scutur' a lor frunza!

Si din munti, din codrii, din vaile-adanci
Ies mii de fantasme cazute pe branci,

Triste, sovainde, amenintatoare,
Palide ca moartea, ca ea ' ngrozitoare,

Impiedicand sborul albului fugar
Si strigand in cale-i cu vuet amar;

"Blastem tie, Bator! tu ce cu rusine
Fugi lasandu-ti oastea murind pentru tine!"

Calul se ' nfioara! el cearca 'napoi
Sa-si duca stapanul in foc, la rasboi.

Si cumplit necheaza, si cu mult dor plange
Intorcandu-si capul spre campul de sange.

Ca el Cardinalul cata 'ndarat ... "Vai!
Iata-l! striga, iata grozavul Mihai!"

Si nebun de spaima, rugand, Cardinalul
Face cruci o suta, isi indeamna calul.

Dar sirepul falnic sta! ... s' oftand din greu
Cade mort de jalea stapanului sau!

1868




Calul cardinalului Batori


Aceasta pagina a fost accesata de 1016 ori.
{literal} {/literal}