Buchet, calul preferat al D-rei Maria Docan

Buchet, calul preferat al D-rei Maria Docan

de Vasile Alecsandri


In povestile frumoase ce se spun la sezatoare,
Sunt cai ageri, iuti ca gandul si cu darul de cuvant,
Unul galben ca porumbul aurit la foc de soare,
Altul negru ca pacatul... amandoi copii de vant!

Ei intrec in repeziciune randunica speriata:
Peste nouri, peste mare duc vitejii Feti-frumosi.
Ochii lor arunca fulgeri care fearele sageata,
Si copita lor ucide mari balauri fiorosi.

Mai sunt cai trasi prin veriga si cu mintea nazdravana,
Mandri ca o nalucire si ca fluturi de usori.
Ei, cand poarta-n lumea alba pe Ileana Cosinzana,
Fara ca sa le indoae, calca gingasele flori.

Eu credeam pe Vantes, Graur, ca-s inchipuiri visate
In geroase nopti de iarna langa focul de stejar;
Am vazut insa cu ochii in a mea vecinatate
Cal mai mandru decat visul, alb ca un margaritar.

Soimul tau, Mitica draga, poart-o zale ninsorie,
Ce luceste de departe sub seninul luminos.
Tu-l iubesti, el o cunoaste; e frumos, el inc-o stie,
Si ca lebada pe apa se alinta gratios.

Cand te vede, el te-admira; cand te-aude, el necheaza
Si te cheama, si ii place sa-1 dezmierzi incetinel,
Glasul tau ii imblanzeste, mana ta il incordeaza;
El traieste pentru tine si tu, draga, pentru el.

Amandoi aveti un suflet, zburand vesel pe campie,
Dulce, falnica perechie! tablou viu, incantator!
El pe tine te-mprumuta cu-n avant de barbatie.
Tu il imprumuti pe dansul cu-al tau farmec rapitor.

Si ori cine va zareste, zice-n sine cu-admirare:
Asa cal, asa copila!... Ea frumoasa, el frumos!
Pare dulcea primavara lin plimbata-n leganare
Pe un snop de crini ce zboara pe sub soarele voios.

Convorbiri literare, 1 martie 1869




Buchet, calul preferat al D-rei Maria Docan


Aceasta pagina a fost accesata de 1069 ori.
{literal} {/literal}