Adio
de Vasile Alecsandri
la plecarea mea din Castelul Peles
In ora de plecare pe'a nstrainarii cake,
Eu fac un trist adio si vesele urari
Si tarii, si Reginei, si Majestatii Tale,
Treime strans cuprinsa in dragele-mi sperari.
Tu, prin intelepciune si dalba vitejie;
Regina, prin comoara-i de daruri sufletesti,
Si tara, prin avantu-i de- o mare 'mparatie,
Va completati cu fala sub ochi dumnezeesti.
Noroc si viata lunga si glorie deplina
Sa va reverse voua puterea ce divina
Ca sa' mpliniti destinul ce este 'n ceruri scris.
Si mie faca-mi parte ca sa revin aice
Si in Castelul Peles, uimit, sa cant ferice
Minunea intruparii a scumpului meu vis.
Nu, Dunarii nu-i pasa de-a vantului turbare,
Ea curge maestoasa spre mandrul Rasarit,
Ca dansa, omul neaos si cu menire mare
Prin valurile lumii paseste linistit.
Tu Sire' n Romania facand descalecare,
La fapte glorioasa de cer pradestinat,
Cu spada neinvinsa i-ai dat neatarnare,
Cum se cuvine Tarii ce-i demn a fi Regat,
Si insati mai ramane, o! Sire, multe-a face!
Pas dar tot inainte, trecand maret, in pace
Prin sgomotul nemernic de patimi miselesti.
Carpatii nalti, ci care traesti in infratire,
Pe fruntea-ti coronata tintind a lor privire
Spun astazi cu glas tare in lume cine esti.
*
Dar tronul ca si raul aspira ca sa creasca!
Eu, care din junie statut-am neclintit
Cu inima lipita de tara stramoseasca
Si toate-a ei avanturi profund le-am resimtit,
Stiu tara ce voeste, stiu ce doresti Tu, Sire,
Cunosc a tale visuri de Rege creator,
Si gandu-mi se uneste semet cu-a lor marire,
Ce umple zarea larga din vastul viitor.
Vrem intr' o zi Carpatii sa 'ncinga' n asta lume
O Romanie 'ntreaga si demna de-al ei nume,
Crescuta si 'ntarita sub sceptru-ti legendar.
Vrem fasele hotare dintre Romani sa piara
S' acest castel feeric, cladit la colt de tara,
In centrul Romaniei sa luce ca un far.
1888
Adio
Aceasta pagina a fost accesata de 2213 ori.
