Lena
de Vasile Alecsandri
De-or cadea bobii in cinci,
Sa stii ca eu sunt pe-aici;
De-or cadea bobii in doi,
Sa stii ca sosesc la voi,
Sa ne iubim amandoi.
Iar de-a mai ramanea un,
Sa stii ca eu vin nebun
Pe-o prajina de alun.
Frunza verde salba moale,
Apucai pe drum la vale
s-ajunsei pe Lena-n cale.
Eu calare, ea pe jos,
Cu gherdan de flori frumos
si cercei lungi de margele
Sa traga ochii la ele.
Calea mandrei atinui,
O florica de-i cerui.
Cerui floarea sanului,
Ea-mi da floarea crinului.
Cerui floarea din gurita,
Ea-mi da floarea garofita.
Cerui apa din izvor,
Ea mi-o tulbura cu dor.
Cerui apa neatinsa,
Ea mi-o da cu dor aprinsa.
Cat am dat de-o am baut,
Lena alta mi-a parut,
Mi-a parut un toporas
Racorit de-un izvoras.
De pe cal ma detei jos
Sa iau floarea s-o miros,
Ea s-a prefacut pe loc
intr-un fluturel de foc.
Vrui sa-l prind, el a zburat.
Vrui sa beau, apa-a secat.
Vai de mine, ce pacat!
Lena ca m-a fermecat!
Fire-ai, Leno, blestemata
De-a mea minte tulburata!
Sa ajungi un negru nor,
Ca sa ploi lacrimi de dor!
Lena
Aceasta pagina a fost accesata de 2550 ori.
