Lena

Lena

de Vasile Alecsandri

    De-or cadea bobii in cinci,
    Sa stii ca eu sunt pe-aici;
    De-or cadea bobii in doi,
    Sa stii ca sosesc la voi,
    Sa ne iubim amandoi.
    Iar de-a mai ramanea un,
    Sa stii ca eu vin nebun
    Pe-o prajina de alun.
    Frunza verde salba moale,
    Apucai pe drum la vale
    s-ajunsei pe Lena-n cale.
    Eu calare, ea pe jos,
    Cu gherdan de flori frumos
    si cercei lungi de margele
    Sa traga ochii la ele.
    Calea mandrei atinui,
    O florica de-i cerui.
    Cerui floarea sanului,
    Ea-mi da floarea crinului.
    Cerui floarea din gurita,
    Ea-mi da floarea garofita.
    Cerui apa din izvor,
    Ea mi-o tulbura cu dor.
    Cerui apa neatinsa,
    Ea mi-o da cu dor aprinsa.
    Cat am dat de-o am baut,
    Lena alta mi-a parut,
    Mi-a parut un toporas
    Racorit de-un izvoras.
    De pe cal ma detei jos
    Sa iau floarea s-o miros,
    Ea s-a prefacut pe loc
    intr-un fluturel de foc.
    Vrui sa-l prind, el a zburat.
    Vrui sa beau, apa-a secat.
    Vai de mine, ce pacat!
    Lena ca m-a fermecat!
    Fire-ai, Leno, blestemata
    De-a mea minte tulburata!
    Sa ajungi un negru nor,
    Ca sa ploi lacrimi de dor!





Lena


Aceasta pagina a fost accesata de 1424 ori.
{literal} {/literal}