Doina voiniceasca (1)
de Vasile Alecsandri
Frunza verde sapte brazi,
Fost-am noi vreo sapte frati
s-au pierit cinci intr-o marti,
si ramas-am numai doi
De umpleam lumea de noi,
s-a pierit unu-ntr-o joi,
si ramas-am numai eu,
De arde sufletul meu,
Frunza verde siminoc,
De scarba, de mare foc,
Stau in codru si gandesc
Ce sa fac ca sa traiesc?
Sa m-apuc de plugarie,
Ori s-apuc in haiducie?
Maiculita, ce m-oi face
Plugaria ca nu-mi place,
Ca de cand eram eu mic
Aveam semne de voinic.
in loc sa ma leg de sapa
Eu duceam murgul la apa,
Iar cand murgul necheza
Doru-n mine se trezea,
Dor de codru inverzit,
Cum e bun de voinicit.
Cand eram de sapte ani
Luam miei de la ciobani,
Fara plata, fara bani.
Cand eram de optsprezece,
Cercam vinul daca-i rece,
Pivnita de-i racoroasa,
Crasmarita de-i frumoasa.
Cand eram de douazeci,
Ma legam de turci, de greci
si de capete-i scurtam
si aleanu-mi usuram.
Dar acum sunt om statut,
si patit, si priceput
si vad bine ca-i dat mie
Ca sa mor in haiducie.
Doina voiniceasca (1)
Doina voiniceasca (2)
Doina voiniceasca (3)
Doina voiniceasca (4)
Doina voiniceasca (5)
Doina voiniceasca (6)
Doina voiniceasca (7)
Aceasta pagina a fost accesata de 3715 ori.
