Doina voiniceasca (1)

Doina voiniceasca (1)

de Vasile Alecsandri

    Frunza verde sapte brazi,
    Fost-am noi vreo sapte frati
    s-au pierit cinci intr-o marti,
    si ramas-am numai doi
    De umpleam lumea de noi,
    s-a pierit unu-ntr-o joi,
    si ramas-am numai eu,
    De arde sufletul meu,
    Frunza verde siminoc,
    De scarba, de mare foc,
    Stau in codru si gandesc
    Ce sa fac ca sa traiesc?
    Sa m-apuc de plugarie,
    Ori s-apuc in haiducie?
    Maiculita, ce m-oi face
    Plugaria ca nu-mi place,
    Ca de cand eram eu mic
    Aveam semne de voinic.
    in loc sa ma leg de sapa
    Eu duceam murgul la apa,
    Iar cand murgul necheza
    Doru-n mine se trezea,
    Dor de codru inverzit,
    Cum e bun de voinicit.
    Cand eram de sapte ani
    Luam miei de la ciobani,
    Fara plata, fara bani.
    Cand eram de optsprezece,
    Cercam vinul daca-i rece,
    Pivnita de-i racoroasa,
    Crasmarita de-i frumoasa.
    Cand eram de douazeci,
    Ma legam de turci, de greci
    si de capete-i scurtam
    si aleanu-mi usuram.
    Dar acum sunt om statut,
    si patit, si priceput
    si vad bine ca-i dat mie
    Ca sa mor in haiducie. 




Doina voiniceasca (1)
Doina voiniceasca (2)
Doina voiniceasca (3)
Doina voiniceasca (4)
Doina voiniceasca (5)
Doina voiniceasca (6)
Doina voiniceasca (7)


Aceasta pagina a fost accesata de 2018 ori.
{literal} {/literal}