Doina

Doina

de Vasile Alecsandri

Doina, doinita!
De-as avea o puiculita
Cu flori galbine-n cosita,
Cu flori rosii pe gurita!

De-as avea o mandrulica
Cu-ochisori de porumbica
Si cu suflet de voinica!

De-as avea o balaioara
Nalta, vesela, usoara,
Ca un pui de caprioara!

Face-m-as privighetoare
De-as canta noaptea-n racoare
Doina cea dismierdatoare!

                 *

     Doina, doinita!
De-as avea o pusculita
Si trei glonti in pungulita
S-o sorioara de bardita!

De-as avea, pe gandul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca pacatul greu!

De-as avea vro septe frati,
Toti ca mine de barbati
Si pe zmei incalecati!

Face-m-as un vultur mare,
De-as canta ziua, la soare,
Doina cea razbunatoare!

                 *

     Doina, doinita!
Si i-as zice: „Mandrulita,
Ma jur p-asta cruciulita
Sa te tin ca un badita!“

Si i-as zice: „Voinicele,
Sa te-ntorci cu randunele
Peste dealuri si valcele!“

Si le-as zice: „septe frati,
Faceti cruce si jurati
Vii in veci sa nu va dati!“

Hai, copii, cu voinicie,
Sa scapam biata mosie
De pagani si de robie!

Propasirea, 27 august 1844





Doina


Aceasta pagina a fost accesata de 2471 ori.
{literal} {/literal}