Kera Nastasia
de Vasile Alecsandri
Cinticel comic
Cintat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucuresti.
(Teatrul reprezinta un salon.)
Kera Nastasia (intra, cautind pe cineva in sala teatrului. Ea poarta fes alb, testemel cu fiong, paftale si tine in brate o mita): Aice-i? Unde, Doamne, iarta-ma, sa fie?... il caut ca iarba de leac... Ha! iata-l colo in fund... (Se inchina la o persoana din fundul salei.) Cu plecaciune, cucoane... cucoane... ma iarta ca ti-am uitat numele... sint cam uitita de cind razmerita volintirilor... m-au spariat niste ieniceri de-ai lui Kiuciuc-Ahmed, minca-i-ar pirdalnicu!... si inca tocmai atunci cumnatu-meu, paharnicu Bursuflescu, era gostinar si cazuse in dropica... Ei! stii, beicache, cu ce l-am doftorit eu? cu rinza de dropie arsa si pisata in zama de cucuta... Aud?... (Scotind o hirtie.) iti aduc o terfeloaga de jalba pentru pensie, ca toata lumea, pentru ca sa vezi d-ta: protopopul Ion m-a sfatuit parinteste ca sa-mi cer dreptul de la stapinire, fiindca mai antart, pe la Boboteaza, ma dusesem in mahala sa vad pe cucoana Despea care era lehuza si sa-i haracsesc plodul... Cind sa intru pe poarta, sar deodata niste cini la mine... apuca-i-ar jigaraia!... sa ma manince!... tip, cad, lesin, si cind ma trezesc, ma trezesc cu friguri... Aud?... asa se vede... Apoi da!... vorba ceea: Azi tare, mine mare, poimine pe spinare, adica alivanta, dupa cum spunea un sofolo ghiotatos cunoscut, raposatu Duna.... si tocmai pentru aceea am venit sa te rog, beicache, ca sa-ti faci o pomana si cu mine sa ma pui in pensie, ca pe cei multi... ca helbet!... poate sa ai si d-ta vrodata nevoie sa te descinte bunica de diochi sau sa-ti cat in carti de vro slujbulita, ca mai antart, cind te dedesera afara pentru niste bani ce lipseau.
Ca toata lumea si eu vroiesc
Din pensioara sa ma hranesc,
Caci nu e-n lume mai dulce hrana
Decit aceea ce-i din pomana.
Pensia grasa este un dar
Ce-ti cade-n gura ca un zahar;
Deci ca sa-ti cada pensia-ndata,
Fii totdeauna gura cascata.
Aud?... ma intrebi, beimu, daca am drepturi la pensie? Cum sa nu am, dragu bunicai!... Lasa ca-s din oameni, lasa ca-s cunoscuta de toti boierii... puteti intreba si pe chir Costea... dar apoi sint si vaduva de trei barbati... trei! tot unu si unu!... Ba inca cumnatu meu, paharnicu, pretinde ca m-as fi maritat chiar si de a cincea oara, daca ar fi fost iertat de dicasterie... Apoi da! nu zic ba!... ca doar nime nu fuge de bine... Marea ca-i mare si inca are fund, dar inima omului!... Tocmai asta o spuneam daunazi cucoanei Despea care-i iar lehuza... imi trimisese, draguta, doi cozonaci calzi de Pasti, insa n-am avut parte de ei, ca i-a mincat pisica. (Mita miorlaieste.) Taci cu mama, Lurca, ca ti-a cumpara mama o furca!... (Leagana mita.) si asa cum iti povesteam, beicache: barbatu meu cel dintii era ciubucci-basa la Caradgea, si de mult ce a tot suflat in ciubuc a ofticat, sufletu!... i s-au dus zilele in fum, dupa cum zicea barbatu meu cel de-al doilea, care a fost cafegi-basa tot la Caradgea. Sarmanu!... si el si-a dat pelea popei, oparindu-si gitu c-un felegean de cafea clocotita, si s-a dus fert pe ceea lume, dupa cum zicea barbatu meu cel de-al treilea, care a fost portar-basa la Sutu. El sedea la perdeua domneasca zi si noapte, si cind se trezea maria-sa, el striga prin sarai cit il tinea gura: "Cafegi-basa! Barbier-basa! Cichirgi-basa!... " (Oftind.) Acum, dragutu, nu mai zice nici circ, caci i-a astupat gura pamintu... Hei! hei! lume! lume! (isi sterge ochii si scoate o tabachere, care scirtie.) Amin!... sarut ochisorii!
(Arie: "Pom eram eu, pom”)
Ah! Ah!
Nastasie, ah!
Am avut eu trei barbati.
Toti in ranguri inaltati.
Ah! Ah! Ah!
si-s toti raposati!
Ah! Ah!
Nastasie, ah!
Pentru-acei trei raposati
Trebuie sa m-ajutati!
Ah! Ah! Ah!
Pensie-sa-mi dati!
Ah! Ah!
Nastasie, ah!
Pensie, buna sa-mi dati,
Daca sinteti botezati.
Ah! Ah! Ah!
Pensie-mi dati!
insa ma-i intreba poate, beicache, ce slujbe au facut tarei tustreii mei raposati? Ce slujbe? Sa ti le spun pe degite ca-s nenumarate... Unul a suflat in ciubuc pentru patrie, de i-au iesit ochii din cap; altul a fert la cafele tot pentru patrie, pana ce s-a facut martirul zelosului sau, dupa cum zice cumnatul in limba cea noua, si cel de-al treilea a stat cu buzduganu la perdeua patriei, pana ce s-a mazilit Sutu... Ei! ce-ti spuneam eu! Degeaba cer pensie? Sa ma fereasca Dumnezeu de una ca asta... Dreptul meu, alta nu gonesc... Asa m-a invatat sotu meu din urma: "Nastasiica! imi zicea el, cind era cu chef, fereste-te cit ii trai de-a minca dintr-al tau..." Dragutu! ce bujor de om era!... Avea niste musteti de un cot si un glas de rasuna mahalaua, cind incepea a dura la ohtoicuri... (in taina.) Pana a nu ma lua, el mi-a cintat vro trei luni de-a rindu pe sub fereastra un stih facut inadins! pentru nurii mei... Ian asculta, asa sa traiesti, beicache!...
(Cintec vechi de lume)
Pentru ca nu-mi dai crezare ca numai tie ma-nchin.
Ah! caci vad, tu nu ai mila, cind vars lacrimi si suspin.
Acelui ce te slaveste si mai mult decit pe Zefs.
Prin urmare mor, stapina, ca un verde chiparis.
iti place?... asa se cinta pe vremea lui Caradgea si a lui Sutu. Prin urmare, mi se cuvine sa fiu trecuta la isvodu pensiilor impreuna cu nepotu meu Gogu si cu Lurca mamei. (Saruta mita cu dragoste.) Ah! beicache, am un nepotel numai de zece ani... i-a implinit la ispas... si inca tocmai atuncea se aprinsese ogeagu de la bucatarie... Doamne sfinte si parinte!... ce spaima am mai tras! (isi scuipa in sin.) Am alergat numai intr-un suflet, m-am suit pe coperis c-un pahar de apa in mina... si noroc ca au sosit pompierii... dupa ce se stinsese focu... altmintrelea ardeam tot... Dar unde ramasesem cu vorba?... ha! la nepotu meu, la Gogu... asa diavol nici ca s-a dat pe fata pamintului... El invata acum de sease luni la scoala publica si stie o multime de bazaconii, stie Constitutiunea si Conventiunea, si drepturile cetatenesti, si paternitatea... Bata-l norocu, dimon! Gramatica inca n-a invatat-o si vra sa fie gazetar si deputat; cere cuvintul... cere cuvintul! (Ride cu spasmuri.) Nostimu-i, sfinte Aftanasie! cind imi zice: bunica! cer cuvintul... da-mi o bucata de pine cu povidla!... Nu fie de diochi, sufletelu!... Cumnatu meu, paharnicu, ii proroceste ca a sa ajunga tribunal, cu limba de un cot, ce-a mai fi si aceea.
Gogul mamii cel frumos
N-are seaman pe pamint,
Ca un loghiotatos
El mereu cere cuvint,
si vorbeste,
Dirdiieste,
Din guri hodorogeste
Chiar ca o moara de vint.
Gogul mamii cel istet
Nostimior ca un stiglet,
Despre carte e cam prost
Dar stie-a zice de rost:
Libetate,
Galitate,
Ba chiar si paternitate...
si vrea ca sa-l puie-n post...
(Mita miorlaieste.) Ei! taci cu mama, Lurca, ca ti-a cumpara mama o furca sa torci un fuior pentru patrie si sa intri si tu in pensie... (in taina.) E zuliara de Gogu, ca ma-i crede, beicache?... Nici c-ai vazut asa pisica cu minte de cind ai facut ochi; numai ca nu graieste Frantuzeste si limba cea noua din Bucuresti. Mi-a prezentuit-o cucoana Despea de ziua mea, si sa vezi cum... De abia raposase barbatu meu cel de-al treilea, cafegi-basa... iaca! vreu sa zic ciubuccibasa... ba nu... portar-basa, si poroncisem lui Iftimi vezeteul sa-mi puie caii ca sa merg la prietina mea care acum iesise din lehuzie... Cind sa ies, ce s-aud?... Aud cotcodacind in podu grajdului! Chem pe Ioana ca sa se urce in pod, si ce aflu?... Aflu ca un cal e despotcovit!... Asa m-am tulburat cit nu poti crede ...
Tocmai atuncea venise Bursuflescu de la tara ca sa ma mingiie.
- Ah! cumnate, ii zic, ai aflat ce am patit?
- Am aflat, imi raspunde paharnicu, apoi ce sa facem, soro... a murit, Dumnezeu sa-l ierte!
- Ba nu, ii zic, n-a murit inca, da-i despotcovit!
- Cine-i despotcovit? raposatu?...
- Ba! calu.
- Bacalu? Care bacal?
- Calu cel de catra om.
- Ce zici, soro? ce ai patit? ce ti s-a intimplat?
- Am auzit cotcodacind in pod.
- Cine? calu?
- Ba, gaina.
- Mare minune!
Atunci m-a umflat plinsu dupa bietu raposatu si am zis cumnatului: pacatele mele, cumnatele!... iar am ramas vaduva!... Ce-mi ramine de facut?
- Cere pensie! imi raspunde paharnicu.
- Dar mi-or zice poate ca am avere si ca n-as avea nevoie...
Ei! s-apoi?... citi sint cu averi mari, carii alearga dupa pensie cu limba scoasa in tara noastra!
Asta-i tara-mbelsugata,
Asta-i tara minunata,
Unde multi, cu mici, cu mari,
Vreu a fi pensionari.
Cel ce-i cu avere mare,
Alt-ambitie nu are
Ce de-a fi functionar
Pentru-a fi pensionar.
Cel ce nu are nimica
Cere-o leafa cit de mica,
Avind plan de ischiuzar
S-ajunga pensionar.
Orisicine-aici se naste,
Om sau vita care paste,
Nu se naste in zadar,
Ci de-a fi pensionar.
Caci e tara milostiva,
si budgetu-i o coliva
Pentru cei multi... colivari,
Vreu sa zic... pensionari.
Aud? Cum ai zis? Nu mi se cuvine pensie, ca n-am drepturi? N-am drepturi!! (Se minie si incepe a gesticula.) Da bine, ma rog, ce drepturi au unii din cei cu pensie, mai mult decit Gogu si decit Lurca? Care sint slujbele ce i-au bagat in budgetu tarei ca intr-un cascaval?... Sarmanu budget!... de-a merge tot asa, a sa ajunga sa fie impartit numai in lefi... si eu sa nu am parte de el, pentru ca-s o sarmana vaduva de trei barbati!... (Plinge tare.) Dreptu-i asta?... Ah! vah!... sa ramiie Lurca fara ajutoru patriei!... (Furioasa.) De-oi sti c-oi minca-o fripta, oi sa ma duc cu jalba pana la Sultan Mahmud... (Scapa mita care fuge.) Iaca pozna... in loc sa capat pensie, am scapat si pisica din mina... (Alergind dupa mita.) Lurca, Lurca... vin la mama, Lurca, ca ti-a cumpara mama o furca... (Iese alergind dupa mita.)
(Cortina cade)
Kera Nastasia
Aceasta pagina a fost accesata de 2652 ori.
