Vidra

Vidra

de Vasile Alecsandri

I

    Frunza verde pelinita,
    Pe cel deal, pe cea colnita,
    Primbla-mi-se-o catanita
    Cu doi bani in pungulita,
    si cu doi in buzunari,
    Cu doisprece lautari,
    si cu doi, trei calusei
    incarcati de galbenei.
    Iar cu dansa se afla,
    Tot pe luna se primbla,
    Stoian soimul, popa vechi,
    Cu potcapul pe urechi,
    Ce s-a lasat de popie
    si de sfanta liturghie
    De s-a dat in haiducie.
    El de mijloc o tinea,
    Langa pieptu-i o strangea,
    si mereu o dezmierda,
    si mereu o saruta,
    si lautarii canta,
    Campii de se rasuna.
    Cand fu catre dimineata,
    Popa se spala pe fata,
    Barba neagra pieptana,
    La baltagu-i se-nchina
    si pe Vidra mi-o trezea
    si din gura-asa-i graia:
    „stii tu, Vidro, ce-am gandit,
    stii tu ce m-am socotit?
    Sufleca manece largi
    si-mpleteste la colaci.
    Fa colaci mari de doi saci
    Pentru cumnatei burlaci,
    s-un covrig de un mertic
    Pentru cumnatel mai mic.
    Apoi haideti amandoi
    Cu cotiga cu doi boi
    Peste codri, peste munti,
    La cei socri cam carunti."

II

    Amandoi la drum plecau,
    Sus, la munte, se urcau
    si mereu boii-ndemnau:
    „Hai Plavan, hai Bourean,
    Juncanasi de-ai lui Stoian".
    Opinteau boii mereu,
    Opinteau si suflau greu,
    si cotiga scartaia
    si calea se-ngreuia.
    Iar pe cand soarele-i sus,
    Pe cand soimul sta ascuns,
    Pe cand umbra e scazuta
    si se face nevazuta,
    Stoian popa se oprea
    si de pranz el poposea
    in mijlocul codrului
    Unde-i larg voinicului,
    in poiana inflorita
    Cu frunzari acoperita,
    Unde iarba se-mpleteste
    si-n varf se gaitaneste.
    Vidra masa ca-ntindea,
    si la masa ca sedea
    Cu Stoian alaturea.
    Ei pranzeau si veseleau,
    De nimeni grija n-aveau,
    Dar pacatul mi-i pastea,
    Pe Stoian il zadara
    si Stoian asa graia:
    „Oliolio! mandruta mea!
    De cand eu mi te-am luat
    Nici un cantec n-ai cantat.
    Canta-ti, mandro, cantecul,
    Ca mi-e drag ca sufletul."
    „Alei! frate, dragul meu!
    Nu mai pofti sa cant eu,
    Sa-ti cant cantec haiducesc
    Cu viers dulce femeiesc.
    Eu daca ti l-oi canta,
    Apele s-or tulbura,
    Brazii mi s-or scutura,
    Muntii mi s-or clatina,
    Vaile or rasuna
    si pe noi ne-a-ntampina
    Paunasul codrilor,
    Voinicul voinicilor,
    Iubitul nevestelor,
    Dragalasul fetelor."
    „Las' sa vie ca nu-mi pasa,
    Eu ca l-oi pofti la masa,
    si de-a mai vrea alta hrana,
    I-oi da trei baltagi pomana."

III

    Puse Vidra a canta,
    Codrii a se destepta,
    Apele-a se tulbura,
    Brazii a se scutura,
    Muntii a se clatina,
    Vaile-a se rasuna.
    si deodata s-arata
    Paunasul codrilor,
    Voinicul voinicilor:
    „Hei! Stoiene, barbarie,
    Ce te-ai lasat de popie
    si de sfanta liturghie
    De te-ai dat in haiducie!
    Ce ne calci poienele
    si ne pasti fanatele?"
    „Ce poiene, mai Paune?
    Ce fanate, mai nebune?
    Doar pamantul nu-i al tau,
    Nici al tau nu-i, nici al meu,
    Ci-i tot al lui Dumnezeu."
    „Hei Stoiene, barbarie,
    Vorba multa, saracie!
    Da-mi juncanii tai drept vama
    si iti cata-apoi de seama."
    „Ba, juncanii nu-ti dau eu,
    Ca mi i-a dat Dumnezeu
    Sa ma scoata de la greu."
    „Da-mi pe Vidra ta de vama
    si iti cata-apoi de seama."
    „Ba, pe Vidra nu ti-oi da
    Pan' ce capul sus mi-a sta
    Ca mi-a dat-o soacra mea
    Ca sa tin casa cu ea."
    „Da-mi baltagul tau de vama
    si iti cata-apoi de seama."
    „Eu sa-ti dau baltagul, eu?
    Vin de-l ia tu, fatul meu,
    De ti-e sufletu-ndraznet,
    Cat ti-e graiul de sumet!"

IV

    Ei de braie s-apucara
    si la lupta se luara
    Zi de vara pan-in seara.
    Cand in loc mi se-nvarteau,
    Cand la vale s-aduceau,
    Nici unul nu dovedea!
    Dar Stoian mereu slabea,
    Braul lui se descingea.
    „Vidro, puiculita mea!
    Vin' de-mi strange braul meu,
    Apara-te-ar Dumnezeu,
    Ca-mi slabesc puterile,
    Mi se duc averile!"
    Iara Vidra mi-i privea,
    Ochisorii-i stralucea,
    Inimioara-i se batea
    si gurita-i raspundea:
    „Ba, nu, nu, badita frate,
    Ca va-i lupta pe dreptate,
    si oricare-a birui,
    Eu cu dansul m-oi iubi."
    Stoian popa s-aprindea
    si facea el ce facea
    Pe Paun ca-l aducea,
    si-n pamant ca mi-l izbea,
    Cat pamantul despica,
    Pan-in brau ca mi-l baga.
    Baltagu-apoi ridica,
    Capul lui Paun zbura;
    Trupul pe branci se pleca,
    Lui Stoian se inchina.
    Iar Stoian se intorcea,
    La Vidra-ncet se ducea,
    Se ducea posomorat,
    De ganduri negre muncit
    Ca un sarpe otravit.
    Vidra nici ca se clintea,
    Ochii-n ochii lui tintea,
    Ochii catau barbateste
    si patrundeau femeieste.
    Stoian popa mi-i zicea:
    „Vidro, fa, nevasta rea!
    Cand de moarte ma luptam
    si pe tine te rugam
    Sa vii iute langa mine
    Ca sa-mi strangi braul mai bine,
    De barbat nu ti-a fost mila,
    De pacat nu ti-a fost sila
    si cu glas dulce, fratesc,
    Zis-ai cuvant dusmanesc:
    Ca oricare-a birui
    Tu cu dansul te-i iubi,
    Asa este, Vidro fa?"
    „Asa-i, Stoiene, asa!
    Am zis-o si-nca-o mai zic
    Ca mi-e drag cine-i voinic,
    De se lupta far-a cere
    Ajutor de la muiere."
    „stii tu, Vidro, ce-am gandit?
    stii tu ce m-am socotit?
    Asta-vara am cosit
    Vro cinci clai de le-am cladit,
    Patru mi le-am varfuit,
    Iar unei varfu-a lipsit
    si mi-am pus in gandul meu
    Sa-i fac varf cu capul tau."
    „Iata capul de mi-l taie,
    Ca sa-l pui tu varf la claie
    si te-nvata de la mine
    Ca sa mori cum se cuvine!"
    Crunt Stoian se repezea
    si capul ii retezea.
    si tatele-i le taia
    si pe camp le-mprastia;
    Apoi singur purcedea,
    La socrii lui se ducea.
    „Hei, Stoiene, popa vechi
    Cu potcapul pe urechi,
    Unde-i Vidra cea frumoasa,
    Fata noastra cea voioasa?"
    „Eu pe Vidra mi-am lasat
    intr-un codru departat
    Hotarand mosiile
    s-asezand momaile
    Cu capul si tatele."
    Bine vorba nu sfarsea,
    Pe loc cerul s-aprindea
    si trei fulgeri repezea
    Pe Stoian popa-l lovea,
    In cenusa-l prefacea!




Vidra


Aceasta pagina a fost accesata de 1878 ori.
{literal} {/literal}