Romanii de pe malurile Dunarii

Romanii de pe malurile Dunarii

de Vasile Alecsandri


    Sus, in varf de bradulet,
    S-a oprit un soimulet,
    El se uita drept in soare
    Tot miscand din aripioare.
    Jos la trunchiul bradului
    Creste floarea fragului.
    Ea de soare se fereste
    si de umbra se lipeste.
    „Floricica de la munte,
    Eu sunt soim, soimut de frunte,
    Iesi din umbra, din tulpina,
    Sa-ti vad fata la lumina,
    C-au venit pana la mine
    Miros dulce de la tine,
    Cat am pus in gandul meu
    Pe-o aripa sa te ieu

    si sa mi te port prin soare
    Pan' te-i face roditoare
    si de mine iubitoare."
    „soimulet duios la grai,
    Fiecare cu-al sau trai.
    Tu ai aripi zburatoare
    Ca sa te inalti la soare,
    Eu la umbra, la racoare,
    Am menire-nfloritoare.
    Tu te legeni sus, pe vant,
    Eu ma leagan pe pamant.
    Du-te-n cale-ti, mergi cu bine,
    Far-a te gandi la mine,
    Ca e lumea-ncapatoare
    Pentru-o pasare s-o floare!"




Romanii de pe malurile Dunarii


Aceasta pagina a fost accesata de 1547 ori.
{literal} {/literal}