Roman Grue Grozavul

Roman Grue Grozavul

de Vasile Alecsandri

I

    Sus, pe campul Nistrului,
    Sub poalele cerului,
    La coada Ialpaului
    Unde fat' zmeoaicele
    si s-adun' zarnoaicele,
    si s-adap' leoaicele,
    Multe-s, frate, si mai multe
    Corturi mari, corturi marunte!
    Iar in chiar mijlocul lor
    Nalta-se-un cort de covor,
    Un cort mare si rotat,

    Poleit si naramzat,
    Cu tarusi de-argint legat,
    Parca-i cort de imparat!
    Dar inuntru cine sede?
    Dar in el cine se vede?
    Ghirai hanul cel batran
    Cu hamger bogat la san.
    Multi tatari stau imprejur
    Cu ochi mici, ca ochi de ciur,
    si stau toti ingenuncheti
    Pe covor cu perii creti.
    Iar la usa cortului
    Sub stejarul mortului,
    Este-un biet roman legat,
    Legat strans si ferecat
    Ca un mare vinovat.
    Roman Grue Grozovanul,
    Roman Grue moldovanul
    Care-a saracit pe hanul.
    Doi tatari teapa-i gatesc,
    Doi amar mi-l chinuiesc,
    Dar el canta-n nepasare
    Parca-ar fi la masa mare,
    si da semn de veselie
    Parca-ar fi la cununie!..
    Iata marzacitele
    si cu tataritele
    Ca la hanul navalesc
    si cu toate asa-i graiesc:
    „Alei! Doamne han batran
    Cu hamger bogat la san!
    Fa cu Grue ce vei face
    Sufletul sa ni se-mpace,
    Ca de cand s-a ridicat
    si-n Bugeac Grue-a intrat,
    Multi tatari el ti-a stricat
    si tatarce-a vaduvit,
    Fete mari a batranit,
    Bugeacul l-a pustiit,
    Bugeacul pe jumatate
    si Cramul a treia parte!"
    Ghirai hanul cel batran
    Trage pala pe la san
    si cu glas crunt de pagan
    Zice lui Grue roman:
    „Alei! Grue viteaz mare!
    De la mine n-ai iertare.
    Spune-ncalte-adevarat
    Multi tatari tu mi-ai stricat?"
    „Alei! Doamne han batran,
    Lasa cel hamger la san,
    Ca eu sunt pui de roman
    si nu-mi pasa de-un pagan!
    De-i iertare sau de nu-i,
    Tot cu dreptul vreau sa-ti spui
    Ca de cand m-am ridicat
    si-n Bugeac eu am intrat
    Multi tatari, zau, ti-am stricat
    si tatarce-am vaduvit,
    Fete mari am batranit
    si Bugeac am pustiit,
    De bahmeti l-am saracit,
    Bugeacul pe jumatate
    si Cramul a treia parte.
    Iar Nistrul cand l-am trecut,
    Pod pe dansul am facut
    Ca sa duc, sa car la noi
    Averile de la voi;
    Sa duc care mocanesti
    Cu copile marzacesti
    si cu roabe tataresti.
    Alei! Doamne han batran,
    Lasa cel hamger la san
    si-mi da moarte de roman,
    Nu-mi da moarte de pagan,
    Las' sa ma marturisesc
    si de suflet sa-mi grijesc
    La un popa crestinesc
    Care zice din psaltire
    in cea sfanta manastire,
    Ca mult sunt eu vinovat,
    De pacate incarcat;
    C-am curvit cu sora ta
    s-am rapit pe fiica ta,
    s-am ucis pe frate-tau,
    Viteaz mare cat un leu,
    Care-a fost dusmanul meu!"
    Ghirai hanul cel batran
    Uita hamgerul la san,
    si cu glasul oterit
    Pe loc a si poruncit
    La marzaci de cei mai mari
    si la cincizeci de tatari
    Pe Grue sa-l duca-ndata
    La cea manastire nalta!

II

    Tatarimea purcedea
    si pe Grue mi-l ducea
    La cel popa crestinesc,
    Sfant cu chipul omenesc,
    Care zice din psaltire
    in cea sfanta manastire;
    Daca vedea si vedea,
    Grue vreme nu pierdea,
    Doua cruci numai facea,
    Doamne-ajuta! el zicea,
    Barda-n mana apuca
    si-n tatari se arunca
    Ca un vant inviforat
    intr-un lan de grau uscat.
    „Aman!" ei cu toti racneau
    si din fata-i toti piereau!
    Daca vedea si vedea,
    El in graba se ducea
    Chiar la grajdul hanului,
    Hanului tatarului.
    Cand la grajd el ce zarea?
    Un bahmet ce tot sarea,
    Un calut cam patrarel,
    Iesea-n vara cincarel.
    Grue mi-l apropia;
    Mana-n coama ca-i punea
    si-n podele-l azvarlea,
    Asa cal nu-i trebuia!
    Dar colo, cat colo,-n fund,
    Iata-un negru cal rotund,
    Care soare n-a vazut
    De cand ma-sa l-a facut.
    La el Grue se ducea,
    Mana-n coama ca-i punea,
    Din loc nici ca mi-l clintea!
    Asa cal ii trebuia.
    El afara mi-l scotea,
    Frumusel mi-l inseua,
    inseua si-l infraua
    si pe ochi il saruta
    si pe dansul s-arunca.
    Trei dezbinuri ca mi-i da,
    Scantei verzi din ochi ii da,
    si deodata s-arata
    Chiar la usa cortului
    Sub stejarul mortului.
    Ghirai han cat il vedea,
    Ofta greu si mi-i zicea:
    „Alei! Grue, viteaz mare!
    De la mine ai iertare,
    De vrei numai sa te prinzi
    Negrul meu sa nu mi-l vinzi,
    Sa nu-l vinzi la ungurean,
    Nici la turc tarigradean.
    Sa nu-l vinzi nici la litean,
    Ca liteanu-i om viclean.
    Ci sa-l vinzi la un roman,
    Ca-i om drept si bun stapan
    si de mana mai danos
    si de suflet mai duios.
    El pe negrul de-a avea,
    Tot de nunti mi l-ar tinea.
    Eu la dansul l-oi vedea
    Ori la nunti, ori la razboi,
    Cand ne-om lupta noi cu voi.
    El ca mi l-ar darui
    Sau ca i l-oi cumpani
    De trei ori cu venetici,
    Venetici de cate cinci."
    Roman Grue cam radea
    si din gura raspundea:
    „Alei! mari, han batran!
    Ori nu stii ca sunt roman?
    De-s roman, sunt frate bun
    Cu-orice cal viteaz nebun!
    Iar de ai bahmeti fugari
    si de ai voinici tatari,
    Bahmeti iuti sa ma goneasca,
    Tatari crunti sa indrazneasca.
    Da-le voie, da-le stire
    Dupa mine sa se-nsire
    si s-alerge sa m-ajunga
    Pe campia asta lunga."

III

    Ghirai hanul semn dadea,
    Tatarimea purcedea
    Pe cel camp nemarginit
    Cu negara invelit
    si cu troscot coperit.
    Tatarimea se-nsira
    si fugind se rasfira
    Cate unul, unul, unul
    Dupa negrisor nebunul,
    Negrisor fugea, fugea,
    Cum se fuge nu fugea,
    Ci sarea tot iepureste
    s-alerga tot ogareste
    Nechezand tot voiniceste.
    Alei! voi tatari pagani,
    Vi s-a stins ziua de maini!
    Iata Grue da-napoi

    si s-arunca printre voi
    Ca un vant inviforat
    intr-un lan de grau uscat;
    si cu negrisor nebunul
    Va ia unul cate unul
    si din fuga va coseste
    si va taie chip snopeste
    si de-averi va curateste
    si de boala va scuteste
    si va lasa-n urma lui
    Ca momai de-a campului!
    Apoi Grue se porneste
    si-n Moldova se iveste
    Ca un soare ce-ncalzeste,
    incalzeste si rodeste,
    Ca mult bine-n lume face
    Sufletul sa si-l impace.

        Crestineaza
        si boteaza,
        Da de fin
        Cate-un tretin
        si de fina
        O tretina.

    si cununa fete mari,
    Fara grija de tatari,
    si ridica manastiri
    Pentru timp de navaliri,
    Iar pe negru sprintenel
    il face frate cu el,
    Ca romanu-i frate bun
    Cu-orice cal viteaz nebun! 




Roman Grue Grozavul


Aceasta pagina a fost accesata de 1620 ori.
{literal} {/literal}