Rada

Rada

de Vasile Alecsandri


    La cea casa mare
    Cu feresti in soare,
    Multe buti de toate
    Se lovesc in coate,
    Buti mari, ne-ncepute
    De cate cinci sute,
    s-altele mai mici
    De-o suta si cinci.
    La cea casa mare,
    Cu feresti in soare
    Vinu-i bun si rece,
    Mult vinat se trece
    Ca-l vinde Radita,
    Rada crasmarita,
    si-l beau cazaclii,
    Negustori de vii.
    Iar unul din ei,
    Capitan Matei,
    Cazacliu batran
    si cu moartea-n san,
    La Rada cata,
    Din suflet ofta
    si-apoi cuvanta:
    „Rado, Radisoara,
    Mandra viisoara!
    Ia-ma tu pe mine
    Ca te-oi tinea bine
    si ti-oi da eu tie
    Ruble chiar o mie,
    Papuci in badii
    Adusi din Indii,
    Blana lunga, moale,
    Cu samur in poale,
    si un asternut
    Cu aur tesut."
    Rada mi-l vedea
    si ii raspundea:
    „Capitan Matei,
    Ma vrei, nu ma vrei,
    Cat esti de bogat
    Nu mi-i fi barbat,
    Ca ti-e barba sura
    si n-ai dinti in gura.
    Barbat oi lua
    Care s-a afla
    Dunarea sa-noate
    Ridicand din coate,
    in picioare stand,
    Buzdugan purtand."
    Nime nu s-afla
    Care cuteza
    Din cei cazaclii
    Negustori de vii.
    Iar un argatel
    Tanar, voinicel,
    Pe loc s-apuca
    De se incerca.
    Dunarea trecea,
    si iar se-ntorcea
    Din coate-notand
    in picioare stand,
    Buzdugan purtand.
    Rada-nveselea
    si astfel graia:
    „Vin', voinicule,
    Argatelule!
    Pe tine te vreau,
    Barbat sa te iau,
    Ca-i o zicatoare
    De insuratoare:
    Cine bate Dunarea
    Nu mi-l bate muierea!" 




Rada


Aceasta pagina a fost accesata de 1793 ori.
{literal} {/literal}