Novac si corbul

Novac si corbul

de Vasile Alecsandri

I

    Fost-a, cica, un Novac,
    Un Novac, Baba Novac,
    Un viteaz de-al lui Mihai
    Ce sarea pe sapte cai
    De striga Craiova vai!
    El un fecioras avea
    si tot astfel ii zicea:
    „Fecioras, Gruiutul meu!
    Asculta de ce-ti zic eu,
    Sa nu cazi la vreun loc rau,
    La loc rau si mult departe
    in neagra strainatate.
    Daca sortii te-or purta
    tarile de-a vantura
    si-n Stambul de a intra,
    Tu de asta nu uita:
    Vama dreapta sa platesti,
    Armele sa-ti otelesti,
    Hainele sa-ti primenesti
    Ca sa pari un biet sarac,
    Sa nu semeni a Novac,
    Ca nu-i turcilor pe plac."
    Grue-n tarigrad intra,
    Vama dreapta el nu da,
    De haine nu se schimba,
    Ci pe uliti se primbla
    Tot in haine novacesti
    Cum e drag ca sa-l privesti!
    Turcii toti cat il zareau,
    intre dansii se graiau:
    „Ista-i Gruia lui Novac,
    Lui Novac Cara-Iflac!"
    si pe loc ei s-adunau,
    si de Grue s-aninau,
    si cu Grue se luptau
    si pe Grue mi-l legau
    Cu trei funii de matasa,
    Din ele sa nu mai iasa!
    Dar cand Grue se-ntindea,
    Doua funii se rupea,
    Numai una ramanea,
    Una lunga noduroasa,
    Cat un brat voinic de groasa!
    Turcii iute-l cuprindeau
    si-ntr-un beci il inchideau,
    Lumea sa n-o mai priveasca,
    Soare sa nu mai zareasca!

II

    Grue sta la-nchisoare
    De trei ani lipsiti de soare
    si prin gratii lung priveste
    Cerul care straluceste
    si de dansul nu-ngrijeste!
    Dor cumplit inima-i seaca,
    Plans de jale mi-l ineaca,
    Cand zareste despre soare
    Carduri, carduri de cocoare,
    Calatoare zburatoare
    si de el nepasatoare.
    Iata, mari, cum plangea
    Ca departe, sus zarea
    Un corb negru, corbisor
    Ce zbura incetisor
    si din aripi tot batea
    si cu jale croncanea.
    Iar Grue se amara
    si din gura-amar zicea:
    „Caci n-am durda, pui de corb,
    Zilele sa ti le sorb!
    Ce tot tipi si croncanesti,
    Ori de mine te gatesti?"
    Corbul se apropia,
    Pe fereastra se punea
    si din pliscu-i raspundea:
    „Gruisor, dragutul meu!
    Ce ma blestemi asa rau
    Cand umblu de randul tau?"
    „Alei! corbe, corbisor,
    De vrei tu sa-mi faci pe dor,
    tine inelusul meu
    si du-l unde voiesc eu,
    in muntii Catrinului,
    in padurea Pinului
    La condacul lui Novac,
    Lui Novac, Baba-Novac.
    si ma jur ca de-oi scapa,
    Pe tine te-oi adapa
    Nu cu sange pasaresc,
    Dar cu sange paganesc!"
    Corbul vesel croncanea,
    Inelul in plisc punea,
    Aripile-si intindea,
    si pe cer el se zarea,
    intai ca un porumbas,
    Apoi ca un lastunas,
    Apoi ca un bondaras
    si-n zare daca-ajungea,
    El din zare se stergea.

III

    in muntii Catrinului,
    in padurea Pinului
    Odihnea Baba-Novac
    La umbra unui copac,
    si prin vis el tot vedea
    Pe feciorul sau Gruia.
    Iata-un corb ca se ivea
    si pe-o creanga se punea
    Chiar deasupra capului,
    Capului Novacului:
    Corbuletul usurel
    Avea-n pliscu-i un inel
    Care jos cadea din el
    Chiar in barba lui Novac,
    Lui Novac, Baba-Novac.
    Adormitul se trezea,
    si inelul cat vedea,
    Scotea haine novacesti,
    De punea calugaresti,
    Scotea cuca de Novac
    si punea un comanac,
    si-ncaleca voiniceste,
    si purcedea vultureste,
    Cu desagi, cu buzdugele
    Pline de mahmudele
    El mergea si iar mergea,
    in tarigrad ajungea,
    La divan ca se ducea
    si din gura-asa zicea:
    „Auzit-am, auzit
    De-un voinic ce mi-ati robit,
    Iata-ma-s ca am sosit
    Sa vi-l platesc indoit".
    El desagii deserta,
    Turcii toti navala da,
    si pe jos se tavalea,
    Unul pe-altul se-mpingea.
    Iar Novac ca alerga,
    Pe Grue mi-l dezlega,
    Un palos in mana-i da
    si din gura cuvanta:
    „Bate tu marginile,
    Eu sa bat mijloacele,
    Ca le stiu soroacele."
    El taia la turci, taia
    Pan' ce bine ostenea,
    Apoi iute purcedea
    Amandoi de se ducea
    in codrii Catrinului,
    in padurea Pinului,
    Unde corbii locuiesc
    si ca frunza se-nmultesc
    si bine haladuiesc! 




Novac si corbul


Aceasta pagina a fost accesata de 2175 ori.
{literal} {/literal}