Naluca

Naluca

de Vasile Alecsandri

     Frunza verde alunica!
    Mircea suie pe potica
    si-ntalneste o fetica
    Ce purta cofita-n mana
    Cu apa de la fantana:
    „Copilita, stai sa beu,
    Racori-te-ar Dumnezeu!"
    „Ba, badita, ba, nu vreu,
    Ca ma tem de dragul meu,
    El mi-a zis sa ma feresc
    De straini ce-i intalnesc,
    Ca de apa nu le-i sete,
    Ci de sarutari de fete."
    Nu te teme, fata mea,
    Ca el de s-a mania
    Cu baltagul l-oi lovi,
    Cu pamant l-oi inveli.
    „Mergi in valea cu sulcina,
    Ca-i gasi o cofa plina
    Scoasa chiar cu mana mea,
    Descaleca si o bea,
    Bea-o toata daca-i vrea,
    Da-ti fa cruce mai intai
    si sufla pe fata ei
    Sa nu fie descantata
    De baba cea blestemata,
    Sa nu aiba vreo naluca,
    in pustiu duca-s-ar, duca!
    Mircea-n vale se ducea,
    Dar el cruce nu-si facea,
    Peste apa nu sufla,
    Ci la ea navala da.
    inghitea, bietul, o data
    si-l lovea dorul de fata.
    inghitea de doua ori
    si-l apucau reci fiori.
    inghitea iar de trei ori
    si cadea mort intre flori!





Naluca


Aceasta pagina a fost accesata de 1608 ori.
{literal} {/literal}