Movila lui Burcel

Movila lui Burcel

de Vasile Alecsandri


    intr-o zi de sarbatoare,
    intr-o zi cu mandru soare
    Care lumea-nveselea
    si cu aur o-nvelea,
    Iata, mari, se ivea,
    Ca alt soare stralucea
    Domnul stefan cel vestit,
    Domnul cel nebiruit!
    El pe cal incaleca
    si cu multi voinici pleca
    De la scara curtii lui
    La biserica-n Vaslui.
    Clopotele rasunau,
    Steagurile-i se-nchinau,
    Armasarii spumegau,
    Fraiele si le muscau,
    Iar poporul tot striga:
    „Sa traiesti, maria-ta!"
    Cand aproape de intrare,
    Ce s-aude-n departare?
    Glas de om chiuind tare:
    „Hai, ho, ta, ho, Bourean,
    Trage brazda pe tapsan."
    stefan-voda se oprea
    si din gura-asa graia:
    „Auzit-ati, auzit
    Glas de roman necajit?
    intr-o clipa sa-l gasiti,
    si cu el aici sa fiti."
    Cinci pantiri se alegeau,
    Pe Vaslui in sus mergeau
    Pan' zareau intr-o movila
    Un roman arand in sila
    si movila brazduind
    si din gura chiuind:
    „Hai, ho, ta, ho, Bourean,
    Trage brazda pe tapsan!"
    Cei pantiri descalecara,
    Pe roman il ferecara,
    La Vaslui il aduceau
    si la Domnul mi-l duceau:
    „Mai romane, sa n-ai teama,
    Spune noua cum te cheama?"
    „Teama n-am ca sunt roman!
    Teama n-am, ca-mi esti stapan!
    Tu esti stefan domn cel mare
    Care-n lume seaman n-are
    si eu sunt soiman Burcel,
    Puisor de voinicel!"
    „Sa traiesti daca n-ai teama!
    Da-ne noua buna seama
    Cum de te-ai pacatuit
    Sa te-apuci de plugarit,
    Tocma-n zi de sarbatoare,
    Tocma-n timp de inchinare?"
    „Doamne, pun mana la piept
    si ma jur sa-ti spun cu drept.
    Pan-a nu-ajunge plugar
    Aveam falnic armasar
    si o ghioaga nestrujita
    Cu piroane tintuita,
    Care cand o invarteam
    Proasca prin dusmani faceam,
    Cate opt pe loc turteam!
    Alelei! pe cand eram
    Om intreg de ma luptam,
    Multi pagani am mai stricat!
    Multe capete-am farmat
    De tatari si de lifteni
    si de falnici ungureni!
    Iar in loc la Razboieni
    Mi-a cazut ghioaga din mana
    De o sabie pagana:
    Dar n-a cazut numai ea,
    A cazut si mana mea
    Cu paganu-alaturea!...
    De-atunci n-am ce sa ma fac
    C-am ajuns un biet sarac,
    Nici n-am casa, nici n-am plug,
    Nici juncani ca sa-i injug!
    Toata vara m-am rugat
    De bogatii cei din sat
    Sa-mi dea plugul ca sa ar...
    Mi-a fost ruga in zadar.
    Atunci, Doamne, ma-ntorsei,
    La tatari ca ma dusei,
    Un plug mare ca prinsei,
    si c-un bou il injugai
    si de lucru m-apucai,
    Ca saracul n-are soare,
    Nici zile de sarbatoare,
    Ci tot zile lucratoare!"
    Domnul stefan l-asculta
    si din gura cuvanta:
    „Mai Burcele, fatul meu!
    Iata ce hotarasc eu:
    Ia-ti un plug cu sase boi
    si mergi bogat de la noi.
    Ia-ti movila razasie
    Ca s-o ai de plugarie,
    Dar in varfu-i sa te-asezi,
    Ca stejar sa priveghezi,
    si tatarii de-i vedea
    C-au intrat in tara mea,
    Tu sa strigi cat ce-i putea:
    Sai, stefane, la hotare
    C-a intrat sabie-n tara!
    Atunci eu te-oi auzi,
    Ca un zmeu m-oi repezi
    si nici urma-a ramanea
    De tatari in tara mea!" 




Movila lui Burcel


Aceasta pagina a fost accesata de 1780 ori.
{literal} {/literal}