Jianul

Jianul

de Vasile Alecsandri


    N-ati auzit de-un Jian,
    De-un Jian, de un oltean,
    De un hot de capitan
    Care umbla prin paduri
    Cu doisprezece panduri,
    Cu ghiebe si cu poturi?
    El ia miei de la ciobani,
    Armasari de la mocani,
    Fara plata, fara bani!
    si pandeste la stramtori
    De despoaie negustori,
    si tot prinde la boieri
    De-i curata de averi!
    Toti de dansul ca fugeau,
    Toti de el se jeluiau
    La domnul, la Caragea.
    Domnul potira-aduna,
    Dupa hot el o mana.

    Iar Jianu-ntelegand
    Cele ce-i treceau prin gand
    Se-ndruma spre Olt fugand.
    Cand la Olt, Oltu-i umflat,
    Ca la munte l-a plouat:
    „Mai romane, mai podar,
    Trage podisca de car
    Sa ma treci la cela mal
    Cu viteazul ist de cal.
    Trage podul mai de-a drept
    Pan' nu-ti pun un glonte-n piept,
    Nu-mi fii dusman si-mi fii frate
    De nu vrei un glonte-n spate."
    Dar podarul se gandea
    si cu lene se-ntindea.
    Daca vedea si vedea,
    Jian rostul nu-si pierdea.
    El se arunca inot
    Cu suflet, cu cal, cu tot.
    Calu-n apa se lupta,
    Iar Jianul cuvanta:
    „Decat sa ma rog de prost
    Ca sa deie podu-n rost,
    Mai bine cu murgu-not
    Ca si el e pui de Olt.
    Decat sa ma caciulesc,
    Mai bine sa haiducesc!
    Hai, voinice murgulet,
    Nu mai face parul cret,
    Hai la Slatina-n judet,
    Unde gazda ne-om afla
    s-amandoi ne-om rasufla!"
    Cand la gazda el sosea,
    Ce vedea si ce-auzea?
    Potira gazda lega,
    De Jian o intreba.
    „Haide iar, murgule, hai,
    Hai la munte sus, pe plai,
    Sa scapam de chiu, de vai!"
    Fugea murgul cat fugea,
    Dar potira-l ajungea,
    Pe Jianu mi-l prindea
    si-l ducea la Caragea.
    Vai! sarmanul voinicel!
    Saracut, amar de el!
    Caci pe loc mi-l judecara,
    Cu lanturi mi-l incarcara
    si-n ocna mi-l aruncara. 




Jianul


Aceasta pagina a fost accesata de 2632 ori.
{literal} {/literal}