Iordachi al Lupului
de Vasile Alecsandri
I
Jos, pe apa Prutului,
in tinutul Husului
La casele Lupului
Mers-a ura Domnului!
Mers-a ura si lovit-a,
Pe Iordache prapadit-a!
El cu Domnul se-nvrajbea
si calare pribegea
Pe drumul Bugeacului,
Scaparea pribeagului,
si cu bine el sosea,
Adapost el isi gasea
La saraiul Hanului,
Cumnatul sultanului.
Frunza verde macies,
Mare groaza-i sus, la Iesi,
De Iordache c-a sa vie
Sa aduca grea urgie
De tatari cumpliti gramada
Sa le deie tara-n prada!
Boierii se adunara
De la targ si de la tara
si trei zile se vorbira,
Trei zile se sfatuira
Lui Iordache, sa-l insele,
Trimitandu-i magulele
s-un poclon de zece pungi,
Patru saluri tot in dungi,
Doua scurte, doua lungi.
s-un fugar frumos, domnesc,
De soi bun, moldovenesc,
si o carte mare-nchisa
Ca de la Domnie scrisa,
O hartie-nselatoare,
Poftitoare, rugatoare,
Ca sa vie-Iordache-acasa
La Maria cea frumoasa.
Iar de-i trebuie domnie,
I-o da Voda cu fratie,
intre ei pace sa fie!...
Iordachel se-nveselea,
Iara hanul ii graia:
„Zece zile mai asteapta
Ca sa ai tu parte dreapta,
Caci am scris la-mparatie
Pentru-un firman de domnie,
Ori de nu, ia-ti oastea mea
si cu dansa fa ce-i vrea."
„Ba, eu oastea n-oi lua,
Ca tara m-a blestema.
Cine-aduce oaste-n tara
Sub blestemul tarii piara!"
Astfel dac-a cuvantat,
Cu hanul s-a sarutat
si spre tara a plecat
Cu Marin si cu Ciocan,
Cu Lisandru cel balan,
si cu Zaria, bun viteaz
Ce-i cam negru pe obraz.
Toti cu inimile drepte,
Slugi viteze si-ntelepte;
Oameni buni si credinciosi
Ce-s la masa rusinosi,
Dar la lupta hartagosi!
II
Vinerea spre sambata,
El Maricai s-arata
si cu drag o saruta
Multumind lui Dumnezeu
C-a sosit la locul sau...
Dar in lume cine stie
Azi si maini ce-o sa mai fie!...
Iata-un grec, unul Zoila,
Om de vrajba si de sila,
Un trimis de la domnie,
(Negre zilele sa-i fie!)
Olaceste se ducea
si la domn stire facea
C-a sosit Iordache-acasa
La Maria cea frumoasa!
Frunza verde alunica,
Grea pulbere se ridica
De la Iesi inspre Milesti,
Iar printr-insa ce zaresti?
Arnauti cu susanele,
Cu argint pe la otele.
Lefegii si darabani
Cu-ai lor mandri capitani.
Iordachele, te fereste,
Cursa rea ti se gateste!
Cei ce vin calari la tine
Nu vin ca sa se inchine,
Ci vin cu porunci domnesti
si cu ganduri dusmanesti.
Frunza verde porumbica!
Dragalasa de Marica
Pe Iordache mi-l trezea
si din gura-asa-i graia:
„Hai, frate, la biserica
De sfanta Duminica,
Ca de cand ai pribegit
Sufletul nu ti-ai grijit!"
Iordachel se intindea
si cu lene raspundea:
„Mergi, Marico, dumneata,
Ca eu nu ma pot scula,
Drumul lung m-a obosit,
Calul greu m-a ostenit!"
Iata, mari, cum vorbea
Ca fereastra se izbea
si cadea jos la pamant
Fara suflare de vant.
s-o icoana poleita
Trasnea far-a fi lovita.
Maria se-nspaimanta,
Iordache se intrista,
Dar pe ganduri mult nu sta,
Ca Lisandru-i aducea
Carte mare si-i zicea:
„O ceata de oameni multi,
Lefegii si arnauti,
A sosit aici din sus
s-asta carte ti-au adus
Cu poftire boiereasca
Sa mergi la curtea domneasca,
Dar asculta-ma pe mine,
Caci ce simt eu nu-i a bine.
Tu esti mare cat un domn,
Iar de ai minte de om,
Hai cu toti sa-ncalecam,
Arnautii s-alungam
si de drum sa ne catam,
Spre Bugeac sa apucam,
Pe hanul sa-l ridicam
si foc Iesului sa dam."
Iordachel nu-l asculta
si din gura cuvanta:
„Ba, m-oi duce la domnie
Ca chiar domnul ma imbie
si se jura ca va face
Tot ce-oi vrea ca sa
ma-mpace!"
III
Frunza verde de negara,
Pe cel drum in zi de vara,
Ce se vede stralucind
si spre Iesi inaintand?
Un radvan cu telegari,
sese negri armasari,
si-n radvanul boieresc
Un luceafar pamantesc,
Cu chip dulce femeiesc.
Iar pe langa cel radvan,
Calare pe-un nazdravan,
Merge mandrul Iordachel
Cu slugile dupa el:
Slugi cu inimile drepte,
intelepte si destepte,
Ce-s la masa rusinoase,
Dar la lupta hartagoase.
Apoi venea dupa ei
Ceata de arnautei,
Lefegii si darabani
Cu-ai lor mandri capitani.
Ei la Iesi cat ajungea,
Iordache la domn mergea,
Dar domnul cat il vedea,
De manie s-aprindea
si striga: „Jos pe covor,
Taiati-i capul din zbor."
Un calau se repezea,
Iataganu-si netezea,
Dar Iordache-l astepta,
O palma voinica-i da,
Cat calaul jos pica.
Apoi el se intorcea
La Lisandru de-i zicea:
„tine tu sabia mea
De-mi taie capul cu ea,
Ca nicicum nu m-a durea."
Iar Lisandru, oftand greu,
Raspundea: „Stapanul meu!
Painea, sarea ti-am mancat,
Nu ma vari la pacat!"
Din nou voda poruncea,
Arnautii se-mbrancea,
Pe Iordache s-aruncau,
De par lung il apucau,
Pe covor il intindeau
si din zbor capu-i taiau.
Capul se rostogolea,
in sange se tavalea
si pe scari se cobora
si-n radvan apoi sarea.
Iar Marica, vai de ea!
Capu-n brate apuca
si plangand la el cata,
si bocind il saruta,
Cand pe frunte, cand pe gura,
Cand pe gat, la-ncrestatura.
„Alei! Doamne! striga ea,
Faca-se pe vrerea mea!
Doamna ta sa vaduveasca,
Neamul tau sa caliceasca,
Targul tau intreg sa arda
si domnia-ti sa se piarda!..."
Frunza verde siminoc,
La Iesi arde mare foc.
Bate para prin Milesti,
Zbor taciunii la Latesti,
Scanteile-n Barlanesti,
Pana pe la Ciocanesti,
si duc veste de-ngrozit
Ca Iordache a pierit
si ca focul a zbucnit
Din blestemul cel cumplit!
Iordachi al Lupului
Aceasta pagina a fost accesata de 2848 ori.
