Iordachi al Lupului

Iordachi al Lupului

de Vasile Alecsandri

I

    Jos, pe apa Prutului,
    in tinutul Husului
    La casele Lupului
    Mers-a ura Domnului!
    Mers-a ura si lovit-a,
    Pe Iordache prapadit-a!
    El cu Domnul se-nvrajbea
    si calare pribegea
    Pe drumul Bugeacului,
    Scaparea pribeagului,
    si cu bine el sosea,
    Adapost el isi gasea
    La saraiul Hanului,
    Cumnatul sultanului.
    Frunza verde macies,
    Mare groaza-i sus, la Iesi,
    De Iordache c-a sa vie
    Sa aduca grea urgie
    De tatari cumpliti gramada
    Sa le deie tara-n prada!
    Boierii se adunara
    De la targ si de la tara
    si trei zile se vorbira,
    Trei zile se sfatuira
    Lui Iordache, sa-l insele,
    Trimitandu-i magulele
    s-un poclon de zece pungi,
    Patru saluri tot in dungi,
    Doua scurte, doua lungi.
    s-un fugar frumos, domnesc,
    De soi bun, moldovenesc,
    si o carte mare-nchisa
    Ca de la Domnie scrisa,
    O hartie-nselatoare,
    Poftitoare, rugatoare,
    Ca sa vie-Iordache-acasa
    La Maria cea frumoasa.
    Iar de-i trebuie domnie,
    I-o da Voda cu fratie,
    intre ei pace sa fie!...
    Iordachel se-nveselea,
    Iara hanul ii graia:
    „Zece zile mai asteapta
    Ca sa ai tu parte dreapta,
    Caci am scris la-mparatie
    Pentru-un firman de domnie,
    Ori de nu, ia-ti oastea mea
    si cu dansa fa ce-i vrea."
    „Ba, eu oastea n-oi lua,
    Ca tara m-a blestema.
    Cine-aduce oaste-n tara
    Sub blestemul tarii piara!"
    Astfel dac-a cuvantat,
    Cu hanul s-a sarutat
    si spre tara a plecat
    Cu Marin si cu Ciocan,
    Cu Lisandru cel balan,
    si cu Zaria, bun viteaz
    Ce-i cam negru pe obraz.
    Toti cu inimile drepte,
    Slugi viteze si-ntelepte;
    Oameni buni si credinciosi
    Ce-s la masa rusinosi,
    Dar la lupta hartagosi!

II

    Vinerea spre sambata,
    El Maricai s-arata
    si cu drag o saruta
    Multumind lui Dumnezeu
    C-a sosit la locul sau...
    Dar in lume cine stie
    Azi si maini ce-o sa mai fie!...
    Iata-un grec, unul Zoila,
    Om de vrajba si de sila,
    Un trimis de la domnie,
    (Negre zilele sa-i fie!)
    Olaceste se ducea
    si la domn stire facea
    C-a sosit Iordache-acasa
    La Maria cea frumoasa!
    Frunza verde alunica,
    Grea pulbere se ridica
    De la Iesi inspre Milesti,
    Iar printr-insa ce zaresti?
    Arnauti cu susanele,
    Cu argint pe la otele.
    Lefegii si darabani
    Cu-ai lor mandri capitani.
    Iordachele, te fereste,
    Cursa rea ti se gateste!
    Cei ce vin calari la tine
    Nu vin ca sa se inchine,
    Ci vin cu porunci domnesti
    si cu ganduri dusmanesti.
    Frunza verde porumbica!
    Dragalasa de Marica
    Pe Iordache mi-l trezea
    si din gura-asa-i graia:
    „Hai, frate, la biserica
    De sfanta Duminica,
    Ca de cand ai pribegit
    Sufletul nu ti-ai grijit!"
    Iordachel se intindea
    si cu lene raspundea:
    „Mergi, Marico, dumneata,
    Ca eu nu ma pot scula,
    Drumul lung m-a obosit,
    Calul greu m-a ostenit!"
    Iata, mari, cum vorbea
    Ca fereastra se izbea
    si cadea jos la pamant
    Fara suflare de vant.
    s-o icoana poleita
    Trasnea far-a fi lovita.
    Maria se-nspaimanta,
    Iordache se intrista,
    Dar pe ganduri mult nu sta,
    Ca Lisandru-i aducea
    Carte mare si-i zicea:
    „O ceata de oameni multi,
    Lefegii si arnauti,
    A sosit aici din sus
    s-asta carte ti-au adus
    Cu poftire boiereasca
    Sa mergi la curtea domneasca,
    Dar asculta-ma pe mine,
    Caci ce simt eu nu-i a bine.
    Tu esti mare cat un domn,
    Iar de ai minte de om,
    Hai cu toti sa-ncalecam,
    Arnautii s-alungam
    si de drum sa ne catam,
    Spre Bugeac sa apucam,
    Pe hanul sa-l ridicam
    si foc Iesului sa dam."
    Iordachel nu-l asculta
    si din gura cuvanta:
    „Ba, m-oi duce la domnie
    Ca chiar domnul ma imbie
    si se jura ca va face
    Tot ce-oi vrea ca sa
    ma-mpace!"

III

    Frunza verde de negara,
    Pe cel drum in zi de vara,
    Ce se vede stralucind
    si spre Iesi inaintand?
    Un radvan cu telegari,
    sese negri armasari,
    si-n radvanul boieresc
    Un luceafar pamantesc,
    Cu chip dulce femeiesc.
    Iar pe langa cel radvan,
    Calare pe-un nazdravan,
    Merge mandrul Iordachel
    Cu slugile dupa el:
    Slugi cu inimile drepte,
    intelepte si destepte,
    Ce-s la masa rusinoase,
    Dar la lupta hartagoase.
    Apoi venea dupa ei
    Ceata de arnautei,
    Lefegii si darabani
    Cu-ai lor mandri capitani.
    Ei la Iesi cat ajungea,
    Iordache la domn mergea,
    Dar domnul cat il vedea,
    De manie s-aprindea
    si striga: „Jos pe covor,
    Taiati-i capul din zbor."
    Un calau se repezea,
    Iataganu-si netezea,
    Dar Iordache-l astepta,
    O palma voinica-i da,
    Cat calaul jos pica.
    Apoi el se intorcea
    La Lisandru de-i zicea:
    „tine tu sabia mea
    De-mi taie capul cu ea,
    Ca nicicum nu m-a durea."
    Iar Lisandru, oftand greu,
    Raspundea: „Stapanul meu!
    Painea, sarea ti-am mancat,
    Nu ma vari la pacat!"
    Din nou voda poruncea,
    Arnautii se-mbrancea,
    Pe Iordache s-aruncau,
    De par lung il apucau,
    Pe covor il intindeau
    si din zbor capu-i taiau.
    Capul se rostogolea,
    in sange se tavalea
    si pe scari se cobora
    si-n radvan apoi sarea.
    Iar Marica, vai de ea!
    Capu-n brate apuca
    si plangand la el cata,
    si bocind il saruta,
    Cand pe frunte, cand pe gura,
    Cand pe gat, la-ncrestatura.
    „Alei! Doamne! striga ea,
    Faca-se pe vrerea mea!
    Doamna ta sa vaduveasca,
    Neamul tau sa caliceasca,
    Targul tau intreg sa arda
    si domnia-ti sa se piarda!..."
    Frunza verde siminoc,
    La Iesi arde mare foc.
    Bate para prin Milesti,
    Zbor taciunii la Latesti,
    Scanteile-n Barlanesti,
    Pana pe la Ciocanesti,
    si duc veste de-ngrozit
    Ca Iordache a pierit
    si ca focul a zbucnit
    Din blestemul cel cumplit! 




Iordachi al Lupului


Aceasta pagina a fost accesata de 1585 ori.
{literal} {/literal}