Inelul si naframa
de Vasile Alecsandri
I
Fost-au, fost un craisor
Tinerel, mandru fecior
Cum e bradul codrilor
Sus, pe varful muntilor.
De sotie si-a luat
O copila din cel sat,
Copilita romancuta,
Toti vecinilor draguta:
Cu chip dulce luminos,
Cu trup gingas mladios
Cum e floarea campului
in lumina soarelui.
Iata lui ca i-a sosit
Carte mare de pornit
La tabara de iesit.
El in suflet s-a mahnit
si din gura a grait:
„Draga mea, sufletul meu,
tine tu inelul meu,
Pune-l in degetul tau.
Cand inelu-a rugini
Sa stii, draga, c-oi muri!
„De ma lasi plangand acasa,
Na-ti naframa de matasa
Pe margini cu aur trasa.
Aurul cand s-a topi,
Sa stii, frate, c-oi muri!"
II
El pe cal a-ncalecat
si pe drum a apucat.
Mers-a el pan' la un loc
s-a aprins un mare foc
in mijlocul codrului,
La fantana corbului.
Mana-n san el si-o baga,
La naframa se uita...
Inima-i se despica!
„Dragii mei, ostasii mei,
Puisori viteji de zmei!
Stati pe loc de ospatati
si la umbra va culcati.
Eu sunt gata de plecat,
Acasa ca mi-am uitat
Palosul cel rotilat
Pe-o masa verde-aruncat".
indarat el a pornit,
C-un voinic s-a intalnit,
C-un voinic cu calul mic:
„Noroc bun, tanar voinic!
Ce veste, de unde vii?"
„Daca vrei, Doamne, s-o stii,
De altul poate-ar fi bine,
Dar e rau s-amar de tine!
Tatal tau ca s-a sculat,
tara-ntreaga ne-a calcat
Pan' ce mandra ti-a aflat
si pe dans-a aruncat
intr-un tau adanc si lat!"
„Na, voinice, calul meu
Sa mi-l duci la tatal meu.
De-a-ntreba unde sunt eu,
Tu sa-i spui ca eu m-am dus
Pe malul apei, in sus
si ca-n apa m-am zvarlit
La copila ce-am iubit."
III
Tatal sau tar-a sculat,
Tau-ntreg de l-a secat
si copiii si-a aflat
Amandoi imbratisati,
Pe nisip galben culcati,
Amandoi senini la fata
De pareau ca sunt in viata.
Atunci craiul s-a cait,
in matase i-a-nvelit
si-n biserica i-a dus
si-n doua racle i-a pus,
Racle mandre-mparatesti
Purtand semne latinesti.
si pe dansul l-a zidit
in altar, la rasarit,
Pe ea-n tinda l-asfintit!
Iar din el, frate,-a iesit
Un brad verde, catinat,
Pe biserica plecat.
si din ea o viisoara
inflorita, mladioara
Ce din zori si pana-n seara
Pe biserica s-a-ntins
si cu bradul s-au cuprins!
. . .
Tuna, Doamne, si trasneste,
Tuna-n cine desparteste
Dulcea dragoste-nfocata
De-un fecior si de o fata.
Inelul si naframa
Aceasta pagina a fost accesata de 3813 ori.
