Holera
de Vasile Alecsandri
Jos, pe malul Prutului,
La casele Valcului,
Valcul bea, se veseleste,
Cu trei fete se-ndrageste,
De holera nici gandeste;
Maica-sa grija-i ducea
si cu lacrimi ii zicea:
„Dragul mamei Valcule,
Mandrule, voinicule!
Tu tot bei si veselesti,
De holera nici gandesti,
Lasa-mi-te de betie
si de dalba veselie,
Ca holera-i chiar la Prut
si chiar dincoace-a trecut!"
Valcul ei se supunea,
Patru boi la car punea
si pe cal incaleca,
Drumul la vale-apuca,
Apuca-n calatorie
Sa faca negustorie.
Cand la cotul Prutului,
Prin mijlocul campului,
El zarea, mari, vedea
O clontata ce radea,
O clontata-nveninata,
Cu pielea pe trup uscata
si cu parul despletit
Tot cu serpi impleticit.
Ea din loc in loc sarea,
Spini in urma-i rasarea,
Iarba campului ardea
si oamenii morti cadea!
„Cale buna, mai drumet:
Unde mergi asa sumet?"
„Cale-ntoarsa, cloanta fa,
Unde-alergi curand asa?"
„Merg la casa Valcului
De pe malul Prutului
Ca sa-i ridic zilele,
Sa ma duc cu dansele."
„Alei! iazma calatoare,
Boala rea s-ucigatoare!
Na-ti calul si armele,
De-mi lungeste zilele,
Sa-mi mai vad copilele
Ca-mi sunt dragi ca soarele.
Na-ti si carul, na-ti si boi,
Numai te du de la noi!"
„Nu vreau arme omenesti,
Ca eu am arme dracesti.
Am trei coase nevazute,
Cu ciocan de foc batute:
Una pentru cei voinici,
Una pentru copii mici,
Una pentru fete mari
si neveste cu stergari,
Nu vreau nici carul cu boi,
Ci va vreau pe toti pe voi,
Sa va umflu zilele,
Sa ma duc cu dansele."
Valcul biet se oterea,
Holera la el sarea,
Oasele si le-ntindea
si pe Valcu-l cuprindea.
Gura pe gura punea,
Buze pe buze lipea,
Zilele i se sorbea.
Apoi cloanta iar radea,
Cu zilele purcedea,
si voinicul mort cadea
Jos la cotul Prutului,
in mijlocul campului!
Holera
Aceasta pagina a fost accesata de 2564 ori.
