Fata cadiului

Fata cadiului

de Vasile Alecsandri


    La gradina, la cerdac
    Lui Hagi Baba-Novac
    Care poarta comanac,
    Lunga masa e intinsa
    si de oaspeti multi cuprinsa.
    Dar la masa cine sede?
    Pe-mprejur cine se vede?
    sede batranul Novac
    Ce traieste-acum de-un veac,
    Cu cincizeci de finisori,
    Tinerei, mandri bujori,
    si cincizeci de finisoare,
    Tinerele garofioare.
    Toti cu bine petreceau,
    Pe Novac il fericeau,
    Numai tanarul Iovita,
    Copilas de Novacita,
    Nici nu bea, nici nu manca:
    De la inima ofta.
    „Nepotele hai, Iovita,
    Copilas de Novacita,
    soimulet, pui de roman
    Ce nu stie de stapan!
    Nici nu bei, nici nu mananci.
    Ce stai pe ganduri adanci?"
    „Eu pe ganduri am cazut
    De cand, mosule,-am vazut
    Pe fata cadiului
    Din satul Odriului."
    „Fecioras pui de roman
    Ce nu stie de stapan!
    Daca este mari,-asa,
    inceteaza de-a ofta
    si te du in grajdul meu
    De-ti alege-un pui de zmeu
    Din cincizeci de bahameti,
    Bahameti cu perii creti,
    si-ti fa singur izbanda
    Ca sa-ti capeti dobanda."
    Tinerelul se scula,
    Lui Novac se inchina,
    Mana dreapta-i saruta
    si la grajd se indrepta.
    Iar la grajd daca mergea,
    El un manz isi alegea,
    Manz de fuga sprintenel,
    Iesea-n vara patrarel
    Manz ce fuge ca solcanul
    De nu-l prinde nici arcanul.
    Pe el iute ca sarea
    si din fuga mi-l oprea
    La o poarta de gradina,
    De gradina cu flori plina
    Unde stau cadanele
    De se-ngan cu florile.
    „Tu, fata-a cadiului
    Din satul Odriului,
    Ghelai, ghelai pan' colea
    Ca sa-mi dai o floricea,
    si mi-o da cu mana ta
    Ca sa-mi dreaga inima".
    Copila cadiului
    Din satul Odriului
    Rumeoara se facea
    si trei flori ea-si alegea,
    si trei flori ea culegea,
    s-un fir de par isi smulgea
    si cu firul le lega
    s-apoi tainic ea le da
    Unei roabe mandrulita
    Sa le duca la portita.
    Voinicelul greu ofta,
    Perisorul saruta
    si din gura cuvanta:
    „Tu, fata-a cadiului,
    Surioara crinului!
    Ghelai, ghelai pan colea
    Ca sa-mi dai o floricea,
    Dar mi-o da cu mana ta,
    Ca sa-mi dreaga inima."
    Copila cadiului
    Din satul Odriului
    Bujorica se facea
    s-o garoafa culegea
    O garoafa ca si ea,
    Apoi singura-o ducea
    Celui mandru Novacel,
    Avere-ar parte de el!
    Feciorasul se pleca,
    De mijloc o apuca,
    La sanu-i o ridica
    si la fuga se-arunca,
    si din fuga-o dezmierda,
    Mii de sarutari ii da.
    Iar cea roaba medioara
    si de minte cam usoara
    Spaima singura-si facea
    si-ntr-un suflet se ducea
    La cadiu, la cafenea,
    Unde beau turcii cafea.
    „Sai, cadiule, nu sta,
    C-au rapit pe fiica ta!"
    Cadiul se-ngalbenea,
    Celmaua pe ochi punea,
    Pe-o tatarca-ncaleca
    si la goana se lua,
    Iapa campii apuca,
    Urechiusele-si culca,
    Urma manzului calca,
    Fugea manzul nechezand,
    Iapa fugea ranchezand,
    s-asa bine ca fugea,
    Mai ca mai il ajungea.
    Daca vedea si vedea,
    Fata mintea nu-si pierdea,
    Ea pe manz ca se pleca,
    De ureche mi-l musca,
    Urechiusa sangera,
    Iar manzul se oterea
    si sarea, sarea, sarea,
    s-asa bine ca fugea,
    intr-o clipa ajungea
    in gradina, la cerdac,
    La hagi Baba-Novac.
    Cadiul inca sosea,
    Iataganul isi scotea,
    Iar Novacul cel batran
    Ce nu stie de stapan,
    isi ridica genele,
    Genele cu carjele
    Ca sa-si vada oaspele:
    „Stai, cuscre cadiule,
    Sa ne-ascultam vorbele,
    Ca junii fac certele
    si batranii pacele!" 




Fata cadiului


Aceasta pagina a fost accesata de 1518 ori.
{literal} {/literal}