Constantin Brancovanul

Constantin Brancovanul

de Vasile Alecsandri

    Brancovanul Constantin

    Boier vechi si domn crestin,
    De averi ce tot strangea
    Sultanul se ingrijea
    si de moarte-l hotara,
    Caci vizirul il para.
    intr-o joi de dimineata,
    Zi scurtarii lui de viata,
    Brancovanul se scula,
    Fata blanda el spala.
    Barba alba-si peiptana,
    La icoane se-nchina,
    Pe fereastra-apoi cata
    si amar se spaimanta!
    „Dragii mei, cuconi iubiti!
    Lasati somnul, va treziti,
    Armele vi le gatiti,
    Ca pe noi ne-a-nconjurat
    Pasa cel neimpacat
    Cu-ieniceri, cu tunuri mari
    Ce sparg ziduri cat de tari!"
    Bine vorba nu sfarsea,
    Turcii-n casa iurusea,
    Pe tuspatru mi-i prindeau
    si-i duceau de-i inchideau
    La Stambul, in turnul mare
    Ce se-nalta langa mare,
    Unde zac fete domnesti
    si soli mari imparatesti.
    Mult acolo nu zacea,
    Ca sultanu-i aducea
    Langa foisorul lui
    Pe malul Bosforului.
    „Brancovene Constantin,
    Boier vechi, ghiaur hain!
    Adevar e c-ai chitit
    Pan-a nu fi mazilit,
    Sa desparti a ta domnie
    De a noastra-mparatie?
    Ca de mult ce esti avut,
    Bani de aur ai batut
    Far-a-ti fi de mine teama,
    Far-a vrea ca sa-mi dai seama!"
    „De-am fost bun, rau la domnie,
    Dumnezeu singur o stie;
    De-am fost mare pe pamant,
    Cata-acum de vezi ce sant!"
    „Constantine Brancovene!
    Nu-mi grai vorbe viclene.
    De ti-e mila de copii
    si de vrei ca sa mai fii,
    Lasa legea crestineasca
    si te da-n legea turceasca."
    „Faca Dumnezeu ce-a vrea!
    Chiar pe toti de ne-ti taia,
    Nu ma las de legea mea!"
    Sultanul din foisor
    Dete semn lui imbrohor.
    Doi gelati veneau curand,
    Sabiile fluturand,
    si spre robi daca mergeau,
    Din cuconi isi alegeau
    Pe cel mare si frumos,
    si-l puneau pe scaun jos,
    si cat pala repezea,
    Capul iute-i reteza!
    Brancovanul greu ofta
    si din gura cuvanta:
    „Doamne! fie-n voia ta!"
    Cei gelati iarasi mergeau
    si din doi isi alegeau
    Pe cel gingas mijlociu,
    Cu par neted si galbiu,
    si pe scaun il puneau
    si capul ii rapuneau!
    Brancovanul greu ofta
    si din suflet cuvanta:
    „Doamne! fie-n voia ta!"
    Sultanul se minuna:
    si cu mila se-ngana
    „Brancovene Constantin,
    Boier vechi si domn crestin!
    Trei cuconi tu ai avut,
    Din trei doi ti i-ai pierdut,
    Numai unul ti-a ramas.
    Cu zile de vrei sa-l las,
    Lasa legea crestineasca
    si te da-n legea turceasca!"
    „Mare-i Domnul-Dumnezeu!
    Crestin bun m-am nascut eu,
    Crestin bun a muri vreu...
    Taci, draguta, nu mai plange
    Ca-n piept inima-mi se frange,
    Taci si mori in legea ta
    Ca tu ceru-i capata!"
    Imbrohorul se-ncrunta,
    Gelatii se nainta
    si pe blandul copilas,
    Dragul tatei fecioras,
    La pamant il aruncau
    si zilele-i ridicau.
    Brancovanul greu ofta
    si cu lacrimi cuvanta:
    „Doamne! fie-n voia ta!"
    Apoi el se-ntuneca,
    Inima-i se despica,
    Pe copii se arunca,
    ii bocea, ii saruta,
    si turband apoi striga
    „Alelei! talhari pagani!
    Alei! voi feciori de caini!
    Trei cuconi ce am avut,
    Pe tustrei mi i-ati pierdut,
    Dare-ar Domnul-Dumnezeu
    Sa fie pe gandul meu
    Sa va stergeti pe pamant
    Cum se sterg norii la vant,
    Sa n-aveti loc de-ngropat,
    Nici copii de sarutat!"
    Turcii crunt se otereau
    si pe dansul tabarau,
    Haine mandre-i le rupeau,
    Trupu-i de piele jupeau,
    Pielea cu paie-o umpleau,
    Prin noroi o tavaleau,
    si de-un paltin o legau
    si razand asa strigau:
    „Brancovene Constantin,
    Ghiaur vechi, ghiaur hain!
    Casca ochi-a te uita
    De-ti cunosti tu pielea ta?"
    „Caini turbati, turci, lifta rea!
    De-ti manca si carnea mea,
    Sa stiti c-a murit crestin
    Brancovanul Constantin!" 




Constantin Brancovanul


Aceasta pagina a fost accesata de 1916 ori.
{literal} {/literal}