Constantin Brancovanul
de Vasile Alecsandri
Brancovanul Constantin
Boier vechi si domn crestin,
De averi ce tot strangea
Sultanul se ingrijea
si de moarte-l hotara,
Caci vizirul il para.
intr-o joi de dimineata,
Zi scurtarii lui de viata,
Brancovanul se scula,
Fata blanda el spala.
Barba alba-si peiptana,
La icoane se-nchina,
Pe fereastra-apoi cata
si amar se spaimanta!
„Dragii mei, cuconi iubiti!
Lasati somnul, va treziti,
Armele vi le gatiti,
Ca pe noi ne-a-nconjurat
Pasa cel neimpacat
Cu-ieniceri, cu tunuri mari
Ce sparg ziduri cat de tari!"
Bine vorba nu sfarsea,
Turcii-n casa iurusea,
Pe tuspatru mi-i prindeau
si-i duceau de-i inchideau
La Stambul, in turnul mare
Ce se-nalta langa mare,
Unde zac fete domnesti
si soli mari imparatesti.
Mult acolo nu zacea,
Ca sultanu-i aducea
Langa foisorul lui
Pe malul Bosforului.
Boier vechi, ghiaur hain!
Adevar e c-ai chitit
Pan-a nu fi mazilit,
Sa desparti a ta domnie
De a noastra-mparatie?
Ca de mult ce esti avut,
Bani de aur ai batut
Far-a-ti fi de mine teama,
Far-a vrea ca sa-mi dai seama!"
„De-am fost bun, rau la domnie,
Dumnezeu singur o stie;
De-am fost mare pe pamant,
Cata-acum de vezi ce sant!"
„Constantine Brancovene!
Nu-mi grai vorbe viclene.
De ti-e mila de copii
si de vrei ca sa mai fii,
Lasa legea crestineasca
si te da-n legea turceasca."
„Faca Dumnezeu ce-a vrea!
Chiar pe toti de ne-ti taia,
Nu ma las de legea mea!"
Sultanul din foisor
Dete semn lui imbrohor.
Doi gelati veneau curand,
Sabiile fluturand,
si spre robi daca mergeau,
Din cuconi isi alegeau
Pe cel mare si frumos,
si-l puneau pe scaun jos,
si cat pala repezea,
Capul iute-i reteza!
Brancovanul greu ofta
si din gura cuvanta:
„Doamne! fie-n voia ta!"
Cei gelati iarasi mergeau
si din doi isi alegeau
Pe cel gingas mijlociu,
Cu par neted si galbiu,
si pe scaun il puneau
si capul ii rapuneau!
Brancovanul greu ofta
si din suflet cuvanta:
„Doamne! fie-n voia ta!"
Sultanul se minuna:
si cu mila se-ngana
„Brancovene Constantin,
Boier vechi si domn crestin!
Trei cuconi tu ai avut,
Din trei doi ti i-ai pierdut,
Numai unul ti-a ramas.
Cu zile de vrei sa-l las,
Lasa legea crestineasca
si te da-n legea turceasca!"
„Mare-i Domnul-Dumnezeu!
Crestin bun m-am nascut eu,
Crestin bun a muri vreu...
Taci, draguta, nu mai plange
Ca-n piept inima-mi se frange,
Taci si mori in legea ta
Ca tu ceru-i capata!"
Imbrohorul se-ncrunta,
Gelatii se nainta
si pe blandul copilas,
Dragul tatei fecioras,
La pamant il aruncau
si zilele-i ridicau.
Brancovanul greu ofta
si cu lacrimi cuvanta:
„Doamne! fie-n voia ta!"
Apoi el se-ntuneca,
Inima-i se despica,
Pe copii se arunca,
ii bocea, ii saruta,
si turband apoi striga
„Alelei! talhari pagani!
Alei! voi feciori de caini!
Trei cuconi ce am avut,
Pe tustrei mi i-ati pierdut,
Dare-ar Domnul-Dumnezeu
Sa fie pe gandul meu
Sa va stergeti pe pamant
Cum se sterg norii la vant,
Sa n-aveti loc de-ngropat,
Nici copii de sarutat!"
Turcii crunt se otereau
si pe dansul tabarau,
Haine mandre-i le rupeau,
Trupu-i de piele jupeau,
Pielea cu paie-o umpleau,
Prin noroi o tavaleau,
si de-un paltin o legau
si razand asa strigau:
„Brancovene Constantin,
Ghiaur vechi, ghiaur hain!
Casca ochi-a te uita
De-ti cunosti tu pielea ta?"
„Caini turbati, turci, lifta rea!
De-ti manca si carnea mea,
Sa stiti c-a murit crestin
Brancovanul Constantin!"
Constantin Brancovanul
Aceasta pagina a fost accesata de 3135 ori.
