Ciuma

Ciuma

de Vasile Alecsandri


    Frunza verde salba moale,
    Adus-a un nor in poale
    Boala cea mai rea din boale!
    Noru-n tara s-a lasat,
    Peste oameni a plouat,
    N-a plouat ploaie curata,
    Dar cu ciuma-amestecata!
    Unde-ajunge picatura,
    Se inchid ochii si gura,
    Ochii sa nu mai priveasca,
    Gura sa nu mai graiasca!
    Plina-i tara, mult e plina
    De scaieti de maracina;
    Unde-s tufe prin potici
    Sunt morminte de voinici,
    Unde-s tufele mai dese,
    Morminte de jupanese,
    Unde-s tufele mai rari,
    Morminte de fete mari,
    Unde-s tufele mai vii,
    Tot morminte de copii.
    Frunza verde porumbica
    Sta voinicul la potica.
    Ciuma rea ii iese-n cale,
    Voinicul zice cu jale:
    „Na-ti calul cu armele
    si-mi lasa tu zilele."
    Ea-i raspunde: „Dragul meu!
    Cal si arme nu voi eu,
    Dar pe tine chiar te vreu".
    Frunza verde garofita,
    Trece-n camp o copilita
    Cum e crinul inflorit,
    Cum e buna de iubit.
    Baba Ciuma cea pagana
    Mi-o apuca strans de mana.
    Copilita-i zice: „Ciuma!
    Nu-mi fii ciuma si-mi fii muma!
    Na-ti salba cu florile
    si-mi lasa tu zilele."
    Ea-i raspunde: „Dragulita!
    Am o neagra salbulita
    De cercat la gatul tau,
    Care nu te-a prinde rau."

    Frunza verde toporas,

    Iat-un dulce copilas
    Care-alunga-un fluturas.
    Unu-alearga, unul zboara:
    Ciuma-i prinde si-i omoara!

    Frunza verde poama acra,

    Iata-o baba, iata-o soacra
    Cum o vede Ciuma-ndata
    Da la fuga spaimantata,
    Culegand in calea ei
    Pruncusorii mititei,
    Nevastuice tinerele,
    Copilite gingasele,
    Feciorasi cu mintea cruda
    si barbati voinici la truda.
    Duca-s-ar in pribegie!
    Duca-s-ar in cea pustie,
    indarat sa nu mai vie! 




Ciuma


Aceasta pagina a fost accesata de 1529 ori.
{literal} {/literal}