Ciuma
de Vasile Alecsandri
Frunza verde salba moale,
Adus-a un nor in poale
Boala cea mai rea din boale!
Noru-n tara s-a lasat,
Peste oameni a plouat,
N-a plouat ploaie curata,
Dar cu ciuma-amestecata!
Unde-ajunge picatura,
Se inchid ochii si gura,
Ochii sa nu mai priveasca,
Gura sa nu mai graiasca!
Plina-i tara, mult e plina
De scaieti de maracina;
Unde-s tufe prin potici
Sunt morminte de voinici,
Unde-s tufele mai dese,
Morminte de jupanese,
Unde-s tufele mai rari,
Morminte de fete mari,
Unde-s tufele mai vii,
Tot morminte de copii.
Frunza verde porumbica
Sta voinicul la potica.
Ciuma rea ii iese-n cale,
Voinicul zice cu jale:
„Na-ti calul cu armele
si-mi lasa tu zilele."
Ea-i raspunde: „Dragul meu!
Cal si arme nu voi eu,
Dar pe tine chiar te vreu".
Frunza verde garofita,
Trece-n camp o copilita
Cum e crinul inflorit,
Cum e buna de iubit.
Baba Ciuma cea pagana
Mi-o apuca strans de mana.
Copilita-i zice: „Ciuma!
Nu-mi fii ciuma si-mi fii muma!
Na-ti salba cu florile
si-mi lasa tu zilele."
Ea-i raspunde: „Dragulita!
Am o neagra salbulita
De cercat la gatul tau,
Care nu te-a prinde rau."
Frunza verde toporas,
Iat-un dulce copilas
Care-alunga-un fluturas.
Unu-alearga, unul zboara:
Ciuma-i prinde si-i omoara!
Frunza verde poama acra,
Iata-o baba, iata-o soacra
Cum o vede Ciuma-ndata
Da la fuga spaimantata,
Culegand in calea ei
Pruncusorii mititei,
Nevastuice tinerele,
Copilite gingasele,
Feciorasi cu mintea cruda
si barbati voinici la truda.
Duca-s-ar in pribegie!
Duca-s-ar in cea pustie,
indarat sa nu mai vie!
Ciuma
Aceasta pagina a fost accesata de 2698 ori.
