Chira

Chira

de Vasile Alecsandri


    La Braila-n vale
    septe bolozale
    si septe sandale
    Descarc la zamboale
    si-ncarc la stamboale,
    Descarc bacalii
    si-ncarc dimerlii,
    Tot de grau marunt
    si de arnaut,
    Dar cine descarca
    si cine incarca?
    Un arap bogat
    Negru si buzat
    Cu solzi mari pe cap,
    Ca solzii de crap;
    si cu buze late,
    Rosii si umflate,
    si cu ochi holbati
    si cu dinti smaltati.
    Dar pan' descarca
    si pan' incarca,
    El ce mai facea?
    Tot pe mal sedea
    si manca si bea
    Sub verde frunzar
    De crengi de stejar.
    Iata-o copilita,
    Cu alba cofita;
    „Chiro, Chirolina,
    Floare din gradina!
    Ghelai tu cu mine
    Ca te-oi purta bine;
    Bine te-oi purta
    si ti-oi cumpara
    Rochita cu zale
    Lasata pe sale,
    Rochita in bolduri
    Lasata pe solduri.
    si paftale mari
    De margaritari,
    si paftale mici
    Tot de irmilici."
    Chira tot radea
    si ii raspundea:
    „Alei, Arapila,
    Alei! mai Buzila!
    Unde s-a aflat
    Ca s-a-mpreunat
    Corbi cu turturele,
    serpi cu floricele,
    Ursi cu caprioare
    si nouri cu soare?"
    Iara cel arap,
    Cu solzi mari pe cap,
    Cat o auzea
    Se si repezea,
    in brate-o lua,
    in caic intra
    si se departa,
    Catre Sulina.
    Iar fratii Chirei,
    Hotii Brailei,
    serpii Dunarei,
    La mal alergau,
    Pe Chira strigau
    si-not mi se dau,
    si se cufundau
    si cand se iveau
    in caic sareau,
    si pe cel arap
    il dau peste cap.
    Apoi se-ntorceau
    si Chirei ziceau:
    „Sora ticaloasa!
    Sora pacatoasa!
    Spune la tustrei
    Care moarte vrei?
    Moarte luminata
    Ori intunecata?"
    „Fratiorii mei!
    Va jur la tustrei,
    Jur pe Dumnezeu,
    Pe Sufletul meu!
    Ca-s nevinovata
    Ca apa curata.
    Ah! dragutii mei,
    Nu-mi fiti dusmanei,
    Nu va-ntunecati
    Nu va incruntati,
    Ca-s o biata fata,
    Zau! nevinovata!"
    Iar fratii Chirei,
    Hotii Brailei,
    serpii Dunarei,
    Acasa-o duceau,
    Apoi ce faceau?
    O legau de-un par,
    De-un par de stejar
    si pe langa ea
    Vreascuri aduceau.
    si ce mai faceau?
    Trupu-i catraneau
    Dupa ce-l goleau,
    Apoi foc ii dau
    s-astfel o mustrau:
    „Sora ticaloasa!
    Sora pacatoasa!
    Unde s-a aflat
    De s-a-mpreunat,
    Corbi cu turturele,
    serpi cu floricele,
    Ursi cu caprioare
    si nouri cu soare?
    Arzi in foc nestins,
    De noi trei aprins.
    si te fa taciune
    si te fa carbune
    Cu-arapi de vroiesti
    Ca sa te iubesti!"
    Focul s-aprindea,
    Vreascurile-ardea,
    Para se suia,
    Chira, vai de ea!
    Gemea si plangea,
    Trupul isi frangea,
    si amar zicea:
    Fratiorii mei,
    Ma rog la tustrei,
    Faceti-va mila
    De-o biata copila.
    Ah! ma doare foarte!
    Ah! ma tem de moarte
    Fie luminata,
    Fie-ntunecata!
    Vai s-amar de mine,
    Iata moartea vine,
    Vine, se repede
    si nime nu-mi crede!
    Maiculita mea,
    Ce pedeapsa grea!
    Focul ma cuprinde,
    Carnea mi-o aprinde;
    Maica, unde esti
    De ma parasesti?
    Maica, mor ah! mor
    si la tine zbor!"
    Chira tremura,
    in foc se lupta,
    si amar striga;
    Apoi lin ofta,
    Capul isi pleca,
    Sufletul isi da!
    Iar trupu-i ardea,
    Trupu-i se rosea,
    Trupu-i se-nnegrea,
    Carnea sfaraia,
    Oasele trasnea,
    Para palpaia,
    Fumul se-nvartea,
    Iar cand trupul ars
    Cenusa-a ramas,
    Fratii cate trei,
    serpii Dunarei,
    Oasele strangeau,
    Cenusa-alegeau
    si-n vant o zvarleau:
    si astfel graiau:
    „Oase pacatoase,
    Pulbere de oase!
    Manca-v-ar pamantul
    si v-ar duce vantul
    Peste noua mari,
    Peste noua tari,
    in pustiu golit
    si nemarginit!"




Chira


Aceasta pagina a fost accesata de 1982 ori.
{literal} {/literal}