Cantece din Basarabia

Cantece din Basarabia

de Vasile Alecsandri

Frunza verde de ovas
Floricica de pe ses!
Te-am indragit de pe mers,
Ca ti-e mersul leganat,
La inima m-a secat!
Floricica, floare-albastra
Rasarita-n calea noastra,
Naltisoara, subtirea,
Tocmai pe potriva mea,
Carausii te-or calca.
Te-or calca si te-or strica,
La inima m-or seca.
Floricica, floricea,
Vina pe inima mea,
Langa mine sa-nfloresti,
De pas rau sa te feresti,
Sufletul sa-mi racoresti!


Frunza verde baraboi,
Ne-a facut maica pe doi,
Unul mercuri, unul joi
s-a umplut lumea cu noi.
s-am avut o surioara
Ce-a umplut lumea de para!
Maica s-a luat prin tara
Sa ne stranga gramajoara.
Sa ne deie-n Balti la scoala
(Mai bine-am muri de boala!),
Moscaleste sa-nvatam
si la oaste sa intram!
Moscaleste-oi invata
Cand eu limba mi-oi uita,
Cand a creste grau-n tinda,
s-a ajunge spicu-n grinda,
Cand a creste grau-n casa
s-a ajunge paine-n masa!


Zi si noapte vicoleste,
Nevasta, nevasta!
Dorul tau ma prapadeste,
Nevasta, nevasta!
Casa ta-i descoperita,
Mie-mi pare sindilita,
Casa ta e dezvelita,
Mie-mi pare poleita.
Cand ma uit la casa ta,
Mi se rupe inima.
Cand iti zaresc umbletul,
Rau imi arde sufletul!


Frunza verde de maslina,
Trecui Nistrul, apa lina,
Sa vedem painea de-i buna
Ca si-n tara mea strabuna.
Fie dulce ca si mierea
Mie-mi pare ca-i ca fierea.


Frunza verde poama coarna,
Asta iarna era iarna
si ningea si vicolea,
Badita la noi venea,
Dar acu-i senin si bine
si badita nu mai vine.
Ori de mine-i s-a urat,
Ori cazaci l-au omorat,
Arza-i focul la un loc,
Cum arde pieptu-mi in foc!


Floare, floricea,
Mai zi, puica mea,
Cum ziceai aseara
Pe din jos de moara.
Cum ziceai, ziceai,
Inima-mi rupeai,
Mai zi inca-o data
si mi-o rupe toata!


Cine vede si pricepe
Dragostea de unde-ncepe,
Cine vede si cunoaste
Dragostea de unde naste?
De la gatul cu margele,
De la buze rumenele,
De la grai cu draganele
De la tate bourele.


Cand eram la mama fata,
Purtam rochii de bucata,
Dar de cand m-am maritat
C-un moscal din cela sat,
Nici n-am fusta de purtat,
Nici papuci de incaltat!
Inima-mi e cu lacata.
Cand as descuia odata,
Ar cunoaste lumea toata
Cat amar si cat venin
Bea inima la strain.


Frunza verde de hamei,
Ce gandesti de nu ma iei?
Judecata poate vrei?
Hai la popa din Orhei:
„Protopoape luminate,
Judeca si fa dreptate“.
„Judecata ti-e facuta,
Ia-ti vadana si fa nunta“.
„Ba vadana n-oi lua
Chiar de ma vei blestema,
s-oi lua o fata mare
De peste cele hotare,
C-acolo sunt moldovence
si mai colo sunt muntence
Cu vers dulce femeiesc
si cu suflet romanesc“.


Frunza verde de pelin,
Tu straina, eu strain,
Amandoi ne potrivim.
Hai in codru sa traim,
Haide-n codrii Bacului[4],
Pe marginea Prutului,
Sa ne facem bordeies
Cu usorii de cires,
si cu patul de macies,
Cand vom vrea ca sa dormim
in departe s-auzim
Buciumele pastoresti
Din campii moldovenesti.

Ionel din Chisinau,
Drag imi e numele tau!
De-i trai sa fii al meu,
De-i muri sa te-ngrop eu.
Sa te-ngrop la capul meu,
Ca sa te visez mereu,
Sa dorm pe mormantul tau
Pana ce-a vrea Dumnezeu
Ca sa ma sfarsesc si eu.


Ah! amar si vai de viata!
Nici o draga dimineata
Sa nu vars lacrimi pe fata,
Nici o draga de cu seara
Lumea sa nu-i fie-amara!
Mare-i lumea, eu nu-ncap,
si ma mir: ce rau le fac?
Nici averea nu le iau,
Nici iubirea nu le vreau,
Ci tot plang, jelesc mereu
La mormant, la sotul meu,
Pe mormantu-i iarba creste,
in mormant el putrezeste,
Inima mi se topeste!


Frunza verde pelinita,
Pe cea verde movilita
Se roteste-o paunita
s-un paun cu chica scurta,
Iesi, badita, de-l asculta.
„Asculta-l-ar pustia
Ca mi-a luat sotia.
Ochii cu sprancenele,
Mana cu inelele,
Gatul cu margelele,
Gura cu mandrelele,
si mi-a luat zilele
De-a implut movilele“.


Fa-ma, Doamne, ce ma-i face
Sufletul sa mi se-mpace,
Fa-ma hulubas de-argint
Cu aripile de vant,
Sa mai zbor de pe pamant
Pan’ la maica pe mormant.
si sa stau, sa m-odihnesc
Sa plang si sa ma jelesc
si de bune si de rele,
De aleanul vietii mele!


Frunza verde clocotici,
La tot plopul cate cinci,
Iar la plopul cel mai mare
sade un voinic calare
si tot zice cu oftare:
„La fantana cu cerdac
Este-un trandafir de leac.
Cum as face sa nu-l scap,
Sa mi-l pun seara la cap.
Toata noaptea sa-mi visez
Mandrulita ca sa vaz
De gandeste ea la mine
Ori de umbla-n cai straine!“


Drag mi-a fost drumu-ntracoace,
si n-am pentru cine-l face!
Puiculita ce-am iubit
Zice ca m-am moscalit
si-mi vorbeste dusmaneste,
De pe mal cand ma priveste,
si-mi tot zice: Fugi departe
Ca de mine tu n-ai parte!
Cand erai roman curat,
Sufletul meu ti l-am dat,
Dar de cand te-ai cazacit
Esti ca dracul de urat.
Prutu-i mare si nu pot
Pan’ la ea sa-l trec inot.
Prutul vine ca un zmeu
Cand sosesc pe malul sau!





Cantece din Basarabia


Aceasta pagina a fost accesata de 2598 ori.
{literal} {/literal}