Calatorul
de Vasile Alecsandri
Trece-un calator si canta,
Trece pe-o carare franta
Prin campia inflorita,
Cu inima vestejita.
El se plange ca-n cea lume
Nime stie de-al sau nume,
Nime nu se ingrijeste
De e mort ori de traieste.
Surioara Magdalina
L-auzea dintr-o gradina,
si pe ganduri ea cadea
si de dor se aprindea:
„Calatorule mahnit,
si prin lume ratacit!
Tu esti pasare straina
Care canta prin gradina
s-apoi zboara mai departe
Lasand inimi infocate."
„Surioara mangaioasa!
Mult esti dulce si frumoasa!
Ochii-ti ard si-ti arde fata
Ca garoafa dimineata,
Cand de roua-i incarcata
si-n lumina se arata."
„Calatorule mahnit,
Nu ti-e calul obosit?"
„Nu, draguta, nicidecum,
Dar e saturat de drum".
Calatorul se oprea,
Nici ca mai calatorea!
Calatorul
Aceasta pagina a fost accesata de 4428 ori.
