Calatorul

Calatorul

de Vasile Alecsandri

    Trece-un calator si canta,
    Trece pe-o carare franta
    Prin campia inflorita,
    Cu inima vestejita.
    El se plange ca-n cea lume
    Nime stie de-al sau nume,
    Nime nu se ingrijeste
    De e mort ori de traieste.
    Surioara Magdalina
    L-auzea dintr-o gradina,
    si pe ganduri ea cadea
    si de dor se aprindea:
    „Calatorule mahnit,
    si prin lume ratacit!
    Tu esti pasare straina

    Care canta prin gradina
    s-apoi zboara mai departe
    Lasand inimi infocate."
    „Surioara mangaioasa!
    Mult esti dulce si frumoasa!
    Ochii-ti ard si-ti arde fata
    Ca garoafa dimineata,
    Cand de roua-i incarcata
    si-n lumina se arata."
    „Calatorule mahnit,
    Nu ti-e calul obosit?"
    „Nu, draguta, nicidecum,
    Dar e saturat de drum".
    Calatorul se oprea,
    Nici ca mai calatorea! 




Calatorul


Aceasta pagina a fost accesata de 2522 ori.
{literal} {/literal}