Balaurul

Balaurul

de Vasile Alecsandri


    La mijlocul drumului,
    La putul porumbului
    Vazui floarea campului,
    Dar nu-i floarea campului,
    si-i chiar ochiul sarpelui,
    sarpe lung cu solzii verzi,
    Nici sa-l vezi, nici sa-l visezi.
    Cel balaur din pacate
    Inghitise jumatate
    Trup cu arme ferecate,
    Trupusor de voinicel
    Ce striga mereu din el:
    „Sai, badita ortomane,
    Ca m-ajunge la ciolane!

    Sai, badita, de ma scoate,
    Ca m-apuc' fiori de moarte!"
    Iata-n lungul drumului
    La putul porumbului
    Ca venea, mari, venea
    Pe balaur de-ntalnea
    Un viteaz de ortoman
    Pe-un cal negru dobrogean.
    „Mai balaur! striga el,
    Lasa trupul tinerel,
    Ca te curm pe jumatate
    Sa-mi rascumpar din pacate."
    sarpele se zvarcolea
    si cu sapte limbi graia:

    „Ortomane,
    Hotomane!
    Bate-ti negrul
    Pe de-a-ntregul
    si te du, si fugi de mine
    Ca nu-i bine nici de tine."
    „serpulita,
    Dinti de crita,
    Am un palos de otel,
    Lasa trupul tinerel."
    „Taie-ma, nu ma taia,
    Nu ma las de prada mea,
    Ist copil chiar din pruncie
    Maica sa mi l-a dat mie,
    Ca ades Il blestema
    si-i zicea cand Il culca:
    „Culca-te, alina-te

    sarpele suga-mi-te!"
    Cel viteaz de ortoman
    Izbea negrul dobrogean
    si cu pala lui cea noua
    Pe balaur taia-n doua,
    Apoi trupul Inghitit,
    Plin de rane, otravit,
    El In carca-l ridica,
    Sus, la stana se urca
    si In lapte mi-l scalda,
    De venin Il curatea
    si cu viata-l daruia.
    Apoi, mari, cat traia,
    Frati de cruce se prindea
    si-mpreuna voinicea
    Pe balauri de starpea! 




Balaurul


Aceasta pagina a fost accesata de 2201 ori.
{literal} {/literal}