Costache Filipescu

Costache Filipescu

de Vasile Alecsandri



Maiorul Costache Filipescu, unul din cei mai frumosi si mai eleganti tineri din societatea Bucurestilor, avea un suflet entuziast si o elecventa naturala, care-si lua izvorul in comoara simtirilor patriotice ale inimei sale, in argumentele unei logice sanatoase si in farmecul placut a unui spirit tanar, vesel, independent. Acel nepretuit dar a avut ocaziunea de a sa arata intr-o impregiurare foarte critica pentru tara romaneasca, si a contribuit puternic a feri viitorul acestei provincii de un mare pericul. Cine nu-si aduce aminte de propunerea facuta in Camera Valahiei de un agent rus anume Trandafiroff, poreclit de Eliad Trandafir cu off in coada, pentru exploatarea minelor din Carpati si pentru aducerea in tara a unui mare numar de mineori muscali? Guvernul de pe atunci (1844) sprijini orbeste acea fatala propunere, si pentru ca ar fi izbutit in planurile sale daca nu ar fi gasit pe bancile adunarii un luptator curagios, un elocvent aparator a drepturilor nationale. Costache Filipescu inspaimantat pentru Patria lui de scopul ascuns si perfid a lui Trandafiroff lupta trei zile ca un leu, in contra lui si a guvernului, electriza maioritatea deputatilor, prin cuvintele sale de adevarat orator, si sarmanul agent rus vazu toate tesaturile planului sau rupte si spulberate de vant. Mare paguba ca pe atunci nu erau stenografi, caci am putea azi admira procesele-verbale ale sedintelor acelei epoce interesante, si unii din oratorii nostri moderni, carii vorbesc atat de mult fara a zice nimic, ar putea lua lectii din cuvintele lui Costache Filipescu, pentru ca sa invete a fi elocventi, logici si folositori Patriei lor!
Dupa acea frumoasa victorie, tanarul deputat roman veni in Iasi, unde primi cele mai calduroase felicitari din partea tinerimei din Moldova. Un mare bancget se organiza in onoarea iubitului oaspete, si toata societatea ii facu o primire ce samana cu o adevarata ovatie.
La anul 1848, Costache Filipescu fu insarcinat de guvernul provizor a revolutiei cu portofoliul Ministeriului de finante, dar nu avu timp a pune in lucrare cunostintele sale administrative si finantiare; caci navalirile armatelor ruse si turce in Valahia il silira a sa destara. El se duse la Triest, unde petrecu singur mai bine de doi ani; apoi merse in graba, in Svitera, unde avu durerea ca sa asiste la moartea fiului sau, care-si facea sutdiile la Lausana, si in sfarsit veni in Paris.
Acea cruda perdere a singurului sau copil ii sfasiase amar inima; descuragearea il cuprinse in ghearele sale si varsase in sufletul lui un dezgust cumplit de lume si de viata. Cercand din parte-mi sa-i ridic moralul abatut, il indemnai sa caute distractii in lucrati literare, si avui mangaierea de a videa consiliul meu adoptat cu multamire. Fostul cavaler elegant din saloanele Bucurestilor, acel om care petrecuse cea mai mare parte a tineretei desertand cupa placerilor, se uncungiura cu o biblioteca colburoas,a se puse a consulta autorii vechi si moderni, carii au scris asupra Orientului, si dupa ce publica o brosura in cestiunea Principatelor, incepu a compune in limba franceza o scriere importanta sub titlul: Le Danube historique, commercial, militaire et pittoresque. Insa de-abia terminase partea intai, si moartea veni de-l secera in toata maturitatea mintei sale. Dupa o boala de noua zile, amicul meu muri si fu inmormantat in cimitirul Montmartre din Paris! ... Romania perdu unul din cei mai demni, unul din cei mai nobili copii ai sai.





Costache Filipescu


Aceasta pagina a fost accesata de 984 ori.
{literal} {/literal}