Vulcan

Vulcan

de Vasile Alecsandri

I

    La gura Siretului,
    Prin postul San-Petrului,
    Ian, mari, ca s-a ivit
    Un caic lung, poleit,
    Cu postav verde-nvelit.
    Dar in el cine-mi era?
    Era Soliman Aga
    Cu cincizeci de ieniceri
    Care poarta-n brau hamgeri.
    Ei veneau incet, incet
    De la Dunarea-n Siret,
    Vadurile strabatand,
    Malurile cercetand
    De-un Vulcan, de-un capitan,
    Dusmanul lui Soliman.
    Iata, mari, cum venea,
    Ca pe-un mal se intalnea
    Cu trei fete moldovence
    Floricele dunarence,
    Vorbitoare, cantatoare,
    si de panzi inalbitoare.
    „Buna vremea la trei fete!
    De nu sunteti voi sirete,
    Spuneti noua de Vulcan,
    Unde-i aprigul bogdan?
    Daca-ti spune voi cu drept,
    Rasari-v-ar flori la piept,
    Flori cu fata de bujori
    si cu ochi de pruncusori.
    Lucrul vostru sa sporeasca,
    Panzele sa se-nalbeasca
    Cum e coala de hartie
    si floarea de iasomie.
    Iar de nu-ti grai cu drept,
    Arde-v-ar dorul in piept,
    Lucrul sa nu va sporeasca,
    Panzele sa nu albeasca,
    Ci la soare sa-nnegreasca
    si la vant sa putrezeasca."
    Cele fete moldovence
    Floricele dunarence,
    De la mal se departau
    si din gura cuvantau:
    „Atunce s-ajungeti voi
    Cand iti afla de la noi
    Unde-i badea cel iubit
    si de turci nebiruit!"
    Turcii se posomorau,
    Pe mal verde coborau
    si de mers nu se opreau
    Pan' ce-n cale nu zareau
    O salcica ramurata
    Pe-un izvor rece culcata;
    Langa salcie o batrana
    Cu trei caftane-ntr-o mana
    De sange spalandu-le,
    De pietre batandu-le;
    Iar sub salcIe-un capitan,
    soimul ager de Vulcan,
    Stand la umbra si dormind
    De-a lui viata ne-ngrijind,
    Ca de paza mi-l pazeste
    si la capu-i strajuieste
    Pandelas, un grec voinic
    Cu pistoale sub ilic,
    Sluga veche si iubita
    De stapanu-i daruita.
    Soliman s-apropia
    si din gura-asa graia:
    „Bre Pandele! de vrei bani
    Sa nu-i poti manca doi ani,
    Da-ne pe Vulcan legat,
    Ca-i pesches de imparat."
    Grecul lacom raspundea:
    „Dati-mi banii s-om vedea."
    Soliman se bucura,
    Bani-n poala-i numara,
    Zece pungi de irmilici,
    Opt de rubiele mici
    si vro trei de venetici.
    Iar Pandele ce facea?
    La stapanu-i se ducea
    si cu brau-i de matasa,
    Brau cu tesatura deasa
    ii lega bratele-n cruci
    si-l daruia rob la turci.

II

    Langa malul ridicat
    Sta Vulcanul rasturnat
    Ca stejarul cel frunzos
    in padure-aruncat jos.
    imprejuru-i adunati
    sedeau turcii inarmati
    si pe rand se intreba
    Ca ce moarte i-ar afla?
    Unii ziceau sa-l omoare
    Cu lat de spanzuratoare,
    Altii sa-l cufunde-n apa,
    Altii sa-l infiga-n teapa,
    Altii sa-l taie pe loc,
    Altii sa-l arunce-n foc.
    Iar Pandele-i asculta
    si la randu-i cuvanta:
    „La cea moara parasita,
    De stapanul meu cladita,
    Este-o piatra de rasnit
    Care inca n-a slujit,
    si e buna de-aninat
    De un gat de vinovat
    si-n Siret de cufundat."
    Turcii toti evet ziceau.
    Pe Vulcan iute-l duceau
    si de piatra mi-l legau
    si-n Siret il aruncau.
    Apele se deschideau
    si pe loc se inchideau
    Cum se-nchide pe-un mormant
    Gura negrului pamant.
    Apoi turcii purcedeau,
    La Galati ei se duceau,
    Lasand indaratul lor
    Pe luciul apelor
    Valurele usurele
    si varteje-n cercurele.
    Iar Vulcan se cufunda
    Pana ce de fund el da.
    Cand in fund el ce facea?
    Braul cu dintii-l rodea.
    Mana dreapta-si desfacea,
    Din picioare s-opintea
    La lumina de iesea.
    Apoi greu el inota
    si din gura cuvanta:
    „Saracut, amar de mine!
    Caci un ajutor nu-mi vine
    Sa ma scoata de la greu,
    Sa-mi lungeasca veacul meu!"
    Iata, mari, ca deodata,
    ii raspunde-un glas de fata:
    „Voinicele, tine bine,
    Ca eu vin, alerg la tine."
    Copilita sprintenica
    Sarea intr-o luntricica
    si cu mainile vaslea,
    Pe Vulcan de mi-l scapa,
    Iar Vulcan o saruta
    si cu drag ii cuvanta:
    „Fire-ai, draga, fericita!
    Ca tu esti a mea ursita,
    Ca lumina de iubita.
    Mergi acum la tine-acasa
    si-ti ia haine de mireasa
    si m-asteapta bucuroasa.
    Ca eu daca-oi izbandi
    Cu tine m-oi logodi,
    s-om face casa-mpreuna,
    Sa traim viata buna."

III

    El la targ se indrepta,
    Mamei lui se arata,
    Iar batrana lacrima
    si cu jale cuvanta:
    „Alei! draga, de esti viu,
    Spune mamei ca s-o stiu,
    Iar de nu, sa te bocesc
    Trupul sa ti-l panzuiesc,

Podurile sa-ti gatesc.

    „Nu sunt mort, nu ma boci,
    Nici in panzi nu ma-nveli,
    Ci in stremte ma-nveleste
    De ma schimba caliceste."
    Facea ma-sa cum zicea,
    in calic il prefacea.
    El pe ulite apuca,
    Crasmele de le cerca,
    Cerca una, cerca doua,
    Pan-implinea cate noua...
    Cand a fost l-a noualea,
    El inuntru navalea,
    Ca-nlauntru el vazuse
    Pe Pandeli ce-l vanduse.
    Vanzatorul sta culcat
    Tocma-n fund pe un macat,
    Laudandu-si faptele
    si bandu-si pacatele.
    „Noroc bun si veselie
    Celor ce-s in avutie,
    Sa-mi faceti parte si mie!
    Capitane Pandelas,
    Tu, ce esti un bogatas!
    Da-mi o franta de letcaie
    Ca foamea cumplit ma taie
    si pan' la pamant ma-ndoaie."
    „Mai straine, mai sarace!
    De ti-e foame, n-am ce-ti face
    Ca ma tin greu inselat
    De toti banii ce i-am dat
    Pe ist palos otelit,
    Cu manunchiul poleit."
    „Da-l incoace, fatul meu,
    Ca sa-l cercetez si eu,
    si sa-ti spun adevarat
    Dac-ai fost tu inselat."
    Grecul beat palosu-i da,
    Iar Vulcan cum il lua,
    Ochii-n sange-si incrunta
    s-apoi aspru cuvanta:
    „Alelei! fecior de lele!
    Vanzator zilelor mele!
    Nu te tinea inselat
    De cati bani pe el ai dat,
    Dar te tine inselat
    intr-a cui mana l-ai dat
    Alei! fiara veninoasa!
    Litfa rea, necredincioasa!
    Ce rau, spune, ti-am facut,
    Turcilor de m-ai vandut?
    Ori la mine n-ai avut
    De mancat si de baut?
    Haine bune de-mbracat?
    Cal frumos de-ncalecat?
    Ai vroit tu sa mor eu,
    Dar n-a vroit Dumnezeu,
    Ca de moarte m-a scapat,
    Sa te curat de pacat!"
    Cum zicea se si izbea,
    Capul grecului taia,
    Apoi trupu-i taraia
    Fara popa, nici prohod
    Pan la capra unui pod,
    si podeaua ridica
    si sub pod il arunca.
    Apoi iar se intorcea,
    Iar pe uliti purcedea
    si din turci el casapea
    Cati pe mana-i incapea.
    Apoi iute alerga
    si voios se cununa
    Cu cea fata moldoveanca,
    Floricica dunareanca,
    Care-n haine de mireasa
    L-astepta de mult acasa.
    Spusu-v-am cantec batran
    si mai am vro doua-n san.
    De-ti avea suflete bune,
    si pe-acele vi le-oi spune. 




Vulcan


Aceasta pagina a fost accesata de 4195 ori.
{literal} {/literal} Are you looking for "xe88"? Check out xe88 The passionate experts in this field are ready to answer all of your requests.